Ion

De Liviu Rebreanu

Romanul “Ion”de Liviu Rebreanu este un roman social, realist, obiectiv si

modern, aparut in anul 1920.Pentru George Calinescu este un “poem solemn
ca un fluviu american”, o capodopera de maretie linistita.Este o adevarata
fresca cu un character monografic a satului romanesc, transilvanean de la
inceputul secolului XX.

Incadrare succinta in specie

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern deoarece scrie

primul roman de analiza de psihologica din proza romaneasca. “Ion” apartine
genului epic, specie roman, in proza, de mare intindere, avand o actiune
complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative cu un numar de mare
personaje.Un plan narativ prezinta satul Pripas cu dramele sale, in prim plan
situandu-se Ion(simbolul taranului individual roman), iar in cel de-al doilea
plan se prezinta intelectualitate rurala prin Preotul Belciug, Invatatorul
Herdelea , cele dpua fete fara zester si Titu, poetul idealist atasat de cauza
nationala.Opera este ca specie un roman realist de tip obiectiv apartinand
prozei interbelice.

Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a,

nonfocalizata.Viziunea “dindarat” presupune un narator obiectiv, detasat, care
nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa curga.Naratorul omniscient
stie mai mult decat personajele sale, si omnipresent, dirijeaza evolutia lor ca
un regizor universal.

Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, in conditiile

satului ardelean de la inceputul secolului XX.Romanul prezinta lupta unui
taran sarac pentru a obtine pamantul si consecintele actelor sale.Caracterul
monografic, orienteaza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii
rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta,
inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele economice(stratificarea
sociala) sau culturale (universal taranilor, universal intelectualitatii rurale),
relatii de familie.Tema centrala, posesiunea, este dublata de tema iubirii.In
plan simbolic, destinul protagonistului se plaseaza pe doua coordonate: Eros si
Thanatos.

In cadrul acestei opera sunt prezente mai multe tipuri de conflict, si anume
conflictul central; inavutirea pentru pamant in satul traditional.Ion, taran
sarac, nu insemna nimic in societate.Personajul este pus in situatia de a alege
intre iubirea oe care i-o purta Floricai si pamanturile Anei.Conflictul interior
este si cel principal, conflict care marcheaza totodata, destinul
tanarului.Totodata este vizibil inca de la inceputul romanului “iute si harnic ca
ma-sa”, chips, voinic, dar sarac, Ion isi da seama de puterea pe care o avea
Vasile Baciu il jignise verbal pe Ion, spunandu-I la ora ca este hot si talhar
pentru ca aflase ca era cu Ana.De asemenea, Ion avea o patima pentru
pamant, fapt evidential de citatul “pamantul ii era drag ca ochii din
cap”.Asadar, setea pentru pamant este trasatura dominanta a personalitatii
sale, facand un tel.Pamantul pentru Ion, inseamna demnitate, loc unde isi
arata harnicia si priceperea.Dupa ce o lasa gravida pe Ana, atitudinea
tanarului se raceste, devenind distant, cinic si chiar refuzand sa-i
vorbeasca.Cand acesta discuta cu tatal fetei, despre problema zestrei, Ion este,
citez “semet cu nasul in vant”, sfidator, fiind constient ca detine putere deplina
asupra situatiei.Casatoria cu Ana a fost doar un pretext pentru a ajunge la
pamanturi.Asadar, capitolul IV “Nunta”, il surprinde pe protagonist intre cele
2 voci interioare si anume “glasul pamantului” si “glasul iubirii”.

O prima secventa marcanta este redata de secventa horei-“hora

destinului”,cum afirma Nicolae Manolescu pentru ca se traseaza evolutia
personajelor.Ana este indragostita, Florica sufera.Hora este o secventa
simbolica, sugereaza o simbolistica mitica a soarelui.Hora este un pretext
pentru cei tineri pentru a forma perechi.Ceremonial al intregului sat, care se
aduna in grupuri puternic ierarhizate (bocotanii stau de o parte, taranii fara
pamant stau pe prispa, Alexandru Glanetasu).Joc navalnic, plin de energie si
pasiune.Vin si intelectualii satului (Preotul Belciug, Maria Herdelea insotita de
Laura de Titu, dar nu se amesteca in petrecerea poporului.Rivalitatea dintre
Ion si George va conduce chiar la o bataie care isi va gasi contrapunctul in
final.

Cea de-a doua secventa marcanta este evidentiata de capitolul

IX-“Sarutarea”, secventa in care Ion dup ace intra in posesia pamanturilor este
atat de mandru si saruta pamantul cu “un fior rece ametitor”.

Statutul personajului este un complex.Astfel, este un personaj eponym,

central, grandios “mai mare ca natura”-Eugen Lovinescu, prezentat in antiteza,
care in comparatoe cu el sunt figuri mediocre .Este complex, dinamic,
multidimensional, rotund, vazut din perspective diferite , cu calitati si defecte,
accentele schimbandu-se.La inceput, predomina pozitiv:harnic, considerat
fruntea flacailor, fusese un elev stralucit, indragit de Herdeleni, iubit de
Florica, dar si de sensibila Ana, extrem de fragila si vulnerabila.Treptat insa
incep sa predomine defectele.Ion devine viclean, isi reprima sentimentele fata
de Florica, cu toate ca-i promisese c-o va lua de sotie, dar fara scrupule fata de
Ana.Devine tot mai lacom, ci vrea toata avere lui Vasile Baciu.Se intoarce la
Florica incalcand o lege morala.Finalul personajului este neasteptat se lasa
lovit de si omorat de George.Ion, personaj complex incat a provocat opinii
critice, Eugen Lovinescu-“Ion este julien al satului romanesc”,calculate, rece ,
tipul parvenitului si cu o deosebita vointa imenda “nimic si nimeni nu-I
rezista”.De aceea este privit cu admiratie de Titu Herdelea care pare un om
slab cu o vointa deficitara.

Modalitati de caracterizare

Apar foarte multe modalitati de caracterizare.Astfel, caracterizarea directa este

prezenta si este evidentiata de vorbele naratorului si anume “iubea pamantul
ca pe ochii din cap”.Inca de la inceput, prin scena horei “Avea ceva straniu in
privier, parca nedumerire si un viclesug neprefacut”, anticipandu-se astfel
comportamentul ulterior.Stiind totul despre el, naratorul ii subliniaza calitatile
“Era iute si harnic, ca ma-sa.Unde punea el mana,punea si Dumnezeu mila.Iar
pamantul ii era drag ca o ibovnica.”Comparatia este sugestiva subliniendu-se
sentimental de dragoste pentru pamantul ce i-ar fi adus o pozitie onorabila in
ierarhia sociala si respectul satenilor intr-o comunitate rurala in care averea
este o garantie a valorii individului.Caracterizarea indirecta prin fapte, este
foarte sugestiva avand in vedere cee ace face personajul.Sarac fiind, umilit si
batjocorit de cei bogati, realizeaza ca nu poate scapa de saracie pentru ca nu
avea cum sa mosteneasca de la tatal sau averea si nici nu avea bani sa
cumpere pamant, cum faceau altii.Ion isi fixeaza un tel al existentei sale,
obtinerea de pamanturi si singurul glas pe care il aude si il asculta e cel al
pamantului.Totodata, protagonistul se individualizeaza fata de celalalte
personaje prin cruzimea si cinismul lui prin faptul ca se dezumanizeaza.Acesta
incalca doua interdictii potrivit mentalitatii taranesti.Prima interdictie fiind
faptul ca o lasa gravida pe Ana, iar cea de-a doua fiind curtarea Floricai, chiar
daca acesta era cu Ana.Prin urmare, moartea sa apare in opera, ca o ispasire a
greselilor comise.

Relatia Ion-Ana

Relatia dintre Ion si Ana denota erodarea valorilor etice si lipsa de umanitate a
lui Ion, care va plati cu viata incalcarea acestor legi morale.Personajele se
construiesc pe un fundal tragic, situandu-se inca de la inceput, prin
numeroase semne premonitorii, sub incidenta unui destin neieratator.Pentru
Ion, Ana ramane un simplu personaj-obiect prin care acesta isi satisfice patima
pentru pamant.Personajul feminin este o prezenta zguduitoare cu o evolutie
tragica, ce se misca de la inceput pana la sfarsit in carful vicios al
suferintei.Orfana de mama de la nastere, Ana apare in ipostaza unei duble
victim a tatalui si a sotului.In acest sens, conditia personajului feminin e
magistral sintetizata prin antifraza printr-o lamentatie repetata in care Ana isi
invoca norocul inexistent “Norocul meu, norocul meu!”.In plan psihologic, Ana
se individualizeaza printr-o evolutie sinuoasa, printr-o detasare treptata de
lume.Ana devine fascinate de moarte gasind-o ca unica solutie salvatoare.In
momentul in care Savista ii spune despre relatia dintre Ion si Florica , Ana
realizeaza ca toate sacrificiile ei au fost inutile si ca nici macar copilul nu-l
poate face pe Ion sa o iubeasca, asa ca se spanzura.Secventa care marcheaza
inceputul relatiei dintre Ion si Ana este scena horei din batatura vaduvei lui
Maxim Oprea, o hora a destinului implacabil, neieratator, de la care nu ai cum
sa te sustragi.O alta secventa importanta este nunta acestora, ce se inscribe
intr-o secventa de viata tipica rurala.In planul general al actiunii nunta
simbolieaza un pas important pentru indeplinirea dorintei arzatoare a eroului
de obtine pamanturile.Pentru Ana insa, nunta prevesteste instrainarea
dramatica a lui Ion.In elementele de ritual se integreaza personaje aflate in
conflict, domnisoara de onoare, chiar florican, personajul antagonist pentru
Ana.Evenimentul reprezinta un adevarat triumf pentru feciorul Glanetasului,
dar din acest moment incepe sa il obsedeze uratenia Anei.Evenimentele intra
intr-un vartej temporal, Ana, fire slaba, incapabila sa reziste agresiunii
psihologice, se sinucide prin spanzurare dupa ce a parcurs drumul sinuos al
rusinii, al amenintarilor, al presiunii.Ea este din scenariul tragic cand, brusc,
rolul ei s-a terminat.Sinuciderea Anei este o scena zguduitoare in care fiecare
detaliu este inregistrat cu incetinitorul, iar moartea nu gaseste rasunet.Asadar,
personajele centrale ale romanului justifica afirmatia criticului literar Nicoale
Manolescu potrivit careia “Toate romanele lui Liviu Rebrenu ilustreaza
esecuri.”Aproape nu exista personaj in aceasta ampla creatoe care sa nu
devina o victima, iar traseul pe care il parcurge fiecare actant este previzibil si
anticipat de la inceput prin semnele premonitorii.

Opinie

Concluzionand, sunt de parere ca romanul “Ion” este o opera impresionanta,

cu un epic masiv care corespunde “romanului doric”,epopeea satului romanesc
cu accente grandioase dar, in acelasi timp cu o viziune realista, construind o
intreaga lume.