Ion

Liviu Rebreanu
Introducere
Romanul Ion de Liviu Rebreanu,publicat in 1920, este o capodopera ce infatiseaza
universul rural in mod realist,fara idilizarea din proza samanatorista. Romanul este considerat
o monografie a satului romanesc deoarece prezinta traditii,datini,obiceiuri legate de momente
insemnate ale vietii,ale realitatii sociale(hora,nunta,botezul,muncile campului,biserica etc).
Personajele de factura realista sunt personaje vii,legate de viata.
Geneza
Geneza romanului apare in marturisirile lui Rebreanu: am vazut taran imbracat in
straie de sarbatoare. El nu ma vedea. Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca
pe o ibovnica, am stat de vorba cu un flacau de diversele-i necazuri, a caror pricina
mare,grozava,unica, el o vedea in faptul ca n-are pamant. Intamplarile dramatice din lumea
satului se vor regasi la inceput in nuvelele Rafuiala,Rusinea, apoi in romanul Zestrea
care vor deveni mai tarziu,intr-o forma mai ampla,romanul Ion.
Incadrare- Perspectiva narativa, planuri narative
Ion este un roman de tip obiectiv, in care naratiunea se face la persoana a III-a,
naratorul pare ca stie tot despre realitatea pe care o infatiseaza. n romanul realist - obiectiv,
naratorul este, prin excelenta, omniscient si omniprezent. Mai mult, prezena naratorului se
estompeaz ntr-o msur foarte mare, astfel nct evenimentele prezentate par s se deruleze
de la sine. Cu alte cuvinte, naratorul se afl totdeauna de alt parte a baricadei dect
personajele, evenimentele i simirile lor; nfieaz o lume care exist n afara lui i poate fi
foarte bine nchipuit i n absena lui, adopt o poziie de extrateritorialitate, indiferent c
este comentator locvace sau un regizor impersonal ( Nicolae Manolescu, Arca lui Noe ).
Astfel prezinta drumul in viata a lui Ion,destinul tragic al acestuia,hotarat de pasiunea pentru
pamant si, intr-un plan secundar, viata intelectualitatii ardelenesti, in centrul careia se afla
familia invatatorului Herdelea, preotul Belciug,precum si avocati, judecatori,profesori etc.
Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile,verosimile. Efectul asupra cititorului este
de iluzie a vietii(veridicitate).
Viata satului este prezentata prin tehnica planurilor paralele. Trecerea de la un plan
narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative se realizeaza
prin inlantuire(se respecta cronologia evenimentelor). Viata personajelor se desfasoara dupa
legile interne ale lumii lor si evolueaza paralel.
Tema
Tema romanului o constituie problematica pamantului,in conditiile satului ardelean de
la inceputul secolului XX. Tema centrala(posesiunea pamantului) este dublata de tema iubirii.
Impletirea celor doua teme imparte romanul in doua parti: Glasul pamantului si Glasul
iubirii care, in plan simbolic, plaseazaa destinul protagonistului intre doua coordonate, Eros
si Thanatos

Structura
Actiunea, ampl, urmrete dou planuri narative: unul n care poziia central este
ocupat de Ion i al doilea, pe care evolueaz familia Herdelea. Singurele personaje care trec
frecvent dintr-o sfer n cealalt, asigurnd continuitatea povetii, sunt Ion i Titu Herdelea
fiul nvtorului, personaj esenial n desfurarea aciunii.Ca structur compoziional,
romanul este alctuit din dou pri, in total 13 capitole. Romanul incepe si se termina in
acelasi punct dupa ce a configurat un univers, materia epica fiind organizata dupa tehnica
simetriei(constructia romanului este ciclica). Descrierea soselei din care se desprinde un
drum alb ce coboara in Pripas(locul actiunii) revine in finalul romanului(drumul...se pierde
in soseaua cea mare si fara de sfarsit).
Subiect
Dupa descrierea drumului, Rebreanu ne introduce in atmosfera moarta a satului toropit
de caldura. Drumul inainteaza printre semne ale absentei oamenilor, la margina lui fiind un
Hristos cu fata spalata(...) isi tremura jalnic trupul de tinichea ruginita.(de asemenea,cu
aceasta imagine se incheie romanul, imagine ce anticipeaza tragismul destinelor). Cadrul se
schimba in momentul in care Rebreanu descrie hora de duminica,din curtea Tudosiei, unde
erau prezenti toti satenii.
Scena horei este semnificativa pentru soarta personajelor. Aici sunt prezentate toate
personajele, care isi ocupa locul in functie de statutul social.. Sunt prezentati pe rand familia
Herdelea, preotul Belciug, primarul satului, Glanetasul(un taran umil) precum fi fiul acestuia,
Ion care avea un zambet viclean si nedisimulat. Relatiile dintre ele tranforma satul intr-un
spatiu al confruntarii permanente. Ion doreste sa o ia de nevasta pe Ana a lui Vasile Baciu, om
instarit al satului, fiind manat de setea pentru pamant. Confruntarea dintre Vasile Baciu, care il
numeste pe Ion talhar deoarece sarantocul vrea sa ii ia fata, si Ion constituie intriga
romanului. Rusinea pe care o simte Ion il trezeste dorinta de razbunare. Dorind sa obtina
repede pamant, Ion, desi o iubea pe Florica(o tanara saraca) o curteaza pe Ana, o seduce si o
lasa insarcinata fortandu-l pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. Deoarece la nunta nu a cerut
acte pentru pamant(zestrea), Ion se simte inselat si incepe sa o bata pe Ana. Preotul Belciug
mediteaza asupra conflictului dintre cei doi tarani, Ion si Vasile Baciu, in care biata Ana nu
este decat o victima tragica. Sinuciderea Anei nu ii trezeste lui Ion nici un regret, deoarece el
vedea in Ana si in fiul sau Petrisor garantia proprietatii asupra pamanturilor. Moartea copilului
nu il opreste pe Ion sa o caute pe Florica(glasul iubirii), desi aceasta intre timp se maritase cu
George, fostul pretendent al Anei. Deznodamantul este tragic, George il omoara pe Ion si este
arestat, Florica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii.
In planul secund este prezentat conflictul dintre preot si invatator. Acesta din urma are
familie, o sotie, doua fete de maritat dar fara zestre,(Laura si Ghighi) si un baiat, Titu
Herdelea. Invatatorul isi zidise casa pe lotul bisericii, cu invoirea preotului pe cand erau in
relatii bune. Relatiile dintre cei doi se degradeaza, pornind de la atitudinea lor cu privire la
actiunile lui Ion iar invatatorul se simte amenintat. Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris
jalba pentru a iesi din inchisoare determina conflictul cu autoritatile austro-ungare si
problemele sale de constiinta nationala si accepta inutil compromisul de a-l vota la alegeri pe
candidatul maghiar. Preotul Belciug, ramas vaduv inca din primul an, se dedica total
comunitatii. Visul sau este acela de a construi o biserica noua, care i se indeplineste in finalul
romanului.

Conflict
Conflictul romanului este puternic, manifestandu-se pe toate planurile. Conflictul
central este lupa pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii constituie dreptul
de fi respectat in comunitate. Pentru Ion, pamantul reprezinta libertate, instinctul de posesiune
il acapareaza total.(el moare imbratisand pamantul). Conflictele exterioare, sociale,care sustin
actiunea romanului, se impletesc cu cel interior. Drama lui Ion este drama taranului sarac.
Oscilatia intre a asculta de glasul pamantului si glasul iubirii va aduce un sfarsit tragic
personajului
Personaj
Evoluia protagonistului este reliefata n toate momentele subiectului, iar structura sa
psihologic este pusa sub semnul unor trasaturi dominante. Ion este lacom, ii urmarete cu
tenacitate scopul i obtine pmnturile lui Vasile Baciu, chiar daca felul n care procedeaz
este imoral. Personajul a fost vzut din perspective diferite de critica literar, care a identificat
n el o bruta, dominat de instincte, dar i un om inteligent, care nu precupeete nici un
efort pentru a-i duce a indeplinire planurile. Dominat de patima de a avea pamant, personajul
uita de orice instinct de conservare, ceea ce il conduce la prabusire. Incapacitatea lui Ion de ai asuma total un singur glas al personalitii sale este cea care de fapt l duce la moarte.
Personajul principal al romanului este caracterizat direct si indirect. Cele mai multe
trsturi se desprind din caracterizarea indirect, realizat prin intermediul naratiunii i al
dialogului, care evideniaz atitudinile, gesturile si limbajul personajului. Ion reactioneaz n
conformitate cu propria condiie social. Sarac, ii dorete pamantul pentru a dobandi stima
colectivittii. Dup ce intra in posesia pamantului, ii cere dreptul de a fi fericit, dorind
implinirea dragostei cu Florica. Cele dou femei, conturate complementar i antitetic,
reprezinta cele dou obsesii ale personajului principal: averea i iubirea.
Trasaturile negative de caracter sunt contrabalansate de trasaturi de caracter pozitive,
dintre care harnicia este esentiala: Nicio brazda nu s-a mai instrainat de cand s-a fcut dansul
stalpul casei. Asiduitatea cu care muncete pamanturile lui Alexandru Glanetasu nu ii aduce,
ins, ceea ce spera, de aceea, personajul traiete constant un sentiment de frustrare care il
determina sa izbucneasc violent. El dovedeste compasiune fata de Ana, in scena in care
aceasta naste pe camp, insa revine repede la vechiul sau comportament fata de ea.
Traind la nivel instinctual, Ion nu se poate sustrage destinului care ii este fixat,
neavand capacitatea de a se detasa ironic de propria existen ( cum o face, de exemplu, Ilie
Moromete ). n acest personaj, autorul figureaz simbolic trasaturi eseniale ale taranului
traind ntr-o societate in care averea este criteriul principal de ierarhizare a valorilor i
provoac mutilarea sufleteasca a celor subjugati de patima imbogatirii.
Personaj feminin-conditia femeii
Ana, fata lui Vasile Baciu, este predestinata unei existente tragice. Intreaga existenta a
Anei este guvernata de iubire si blandete, virtuti care intregesc un portret moral superior .Ea
este harnica ,supusa,rusinoasa ,prototipul femeii de la tara .Din punct de vedre fizic,Ana este
insignifianta; pentru Ion ea este o fata slabuta si uritica,mai ales in comparatie cu Florica
ai carei obraji fragezi ca piersica si ochii albastri ca cerul de primavara il tulburasera.
Refuzand sa urmeze traditia, de a se casatori cu cel pare il alege tatal ei, ea devinde o victima
a lui Ion, interesat doar de zestrea ei.. Din dragoste pentru Ion ,Ana accepta relatia cu acesta si
, chiar si atunci insarcinata ,ajunge de rasul satului si e crunt batuta de tatal ei ,nu-i reproseaza
nimic lui Ion. Aceast sentiment profund ii dezvaluie trasaturi de caracter deosebite; ea este o

inzestrata cu o vointa si putere de rabdare uluitoare. Cu un caracter puternic, ea rabda toate

greutatile,rusinea, bataile tatalui in, in numele iubirii.
Lumea ei se prabuseste atunci cand simte lipsa totala de afectiune din partea lui Ion,
pentru care sacrificase totul si incepe sa aiba ganduri de sinucidere. (isi zicea mereu ca fara
el ar trebui sa moara). Ana se interiorizeaza complet,este cuprinsa de o liniste adanca,
actioneaza mecanic pana in momentul in care sinuciderea ii apare ca singura cale de a scapa.
Moartea ei ,fara sa fie in intentia asta ,devine, prin urmarile ei ,o pedeapsa cumplita aplicata
aceluia care i-a distrus viata. Destinul ei este tipic lumii rurale ,unde femeia nu reprezinta mai
mult decat doua brate de lucru, zestre si mama a copiilor.
Relatia dintre doua personaje
Ion si Ana sunt personaje antitetice. Cele doua personaje se definesc prin evolutia n
actiune, fiind privite din perspectiva obiectiv, specifica romanului realist. Astfel, Ion se
defineate prin caracterul patimas si prin lipsa de scrupule. Ana, n schimb, se defineste prin
inocent i printr-o foarte mare disponibilitate de a iubi, care o face sa cada in cursa intins de
Ion, nefiind de fapt pregtit deloc pentru viat de un tat alcoolic si nepasator, care a sortit-o
unei casnicii cu un flacau bogat, pentru ca pamanturile sa ramana pe maini sigure.
Relatia in care se inscriu cele doua personaje se degradeaza constant. Pornind de la
premise greite, casnicia lui Ion cu Ana se sfarseste tragic. Dupa moartea Anei ai a copilului,
Ion isi urmeaza, insa prea tarziu,glasul iubirii(patima pentru Florica) avand si el un sfarsit
tragic. Caracterul impasibil al existentei satului este sugerat de nepasarea cu care
evenimentele definitorii pentru viata rurala se desfasoara, fara a tine cont de disparitia
protagonistilor (hora din final). Deasupra dramei unei femei care moare pentru ca a cautat
alinare intr-o iubire pe care o credea sincera i a unui barbat care crede ca pamantul este
singura valoare a vietii lui, dominat de patima, se aterne, nepasator, timpul care macin
existente.