Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil.

De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o

mamă...

Caracterizare de către narator- Patima pentru pamant il macina pentru ca ‘’pamantul ii e drag ca
ochii din cap’’. Toata fiinta lui este mistuita de ‘’dorul de a avea pamant mult, cat mai mult’’,
deaoarece ‘’iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil (…) de pe atunci pamantul i-a fost mai drag
ca o mama’’. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o dorinta navalnica, un
temperament controlat de instincte primare

Era iute și harnic, ca mă-sa. Munca îi era dragă, oricât ar fi fost de aspră, ca o râvnă
ispititoare.

Caracterizare direct de către narator

Felul pătimaș în care muncește, evidențiază pasiunea, înflăcărarea și entuziasmul acestuia față
depământ

Desi sarac, este „iute si harnic, ca ma-sa” iubeste munca: „Munca ii era draga, oricat ar fi fost de
aspra, ca o ravna ispititoare” si pamantul: „pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Este infratit cu
pamantul prin munca: „sudoarea […] cazand se framanta in huma, infratind, parca mai puternic,
omul cu lutul”. De aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este
motivata: „Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult”.

Toată ființa lui arde de dorul de a avea pământ mult, cât mai mult...

Caracterizare direct de către narator

on rămâne în sat, pentru a munci pământul pe care îl îndrăgeşte. E un flăcău chipeş şi harnic ca
nimeni altul. Dragostea lui faţă de pământ răzbate din felul pătimaş în care munceşte, deşi munceşte
pământul altora, ca în scena cositului, în care sufletul lui Ion e cuprins de o exaltare aproape mistică:
pământul e iubita lui Ion şi ar vrea să-l cuprindă pe tot într-o îmbrăţişare.

Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult

Scena cositului releva ilustrativ acest "glas al pamantului care-l domina.

Cu huma

Caracterizare indirectă- prin fapte, atitudini

Stările sufleteşti ale personajului sunt profunde şi totale: fericirea care îl copleşeşte este atât de
deplină, încât lumea se reduce la acest sentiment; de aici, tentaţia de a îmbrăţişa “huma”, de parcă
misteriosul glas al iubirii şi-ar fi schimbat obiectul (de altfel, într-o frază anterioară, pământul era
comparat cu “o fată frumoasă care şi-ar fi lepădat cămaşa arătându-şi corpul gol, ispititor’’').

Plăcerii de a simţi în mâini pământul şi de a-i sorbi mireasma i se adăugă fiorul care străbate fiinţa şi
conştiinţa învingătorului: într-un episod ulterior, Ion este proiectat în fabulos (“Se vedea acum mare
şi puternic, ca un uriaş din basme care a biruit, în lupte grele, o ceată de balauri îngrozitori").

Caracterizare direct de către alte personaje

Totodată, Ion este apreciat de către dascălul Zaharia Herdelea ca fiind: “băiat cumsecade, muncitor,
harnic, săritor și isteț”. “Când a umblat la școala din sat a fost cel mai iubit elev al învățătorului
Herdelea, care mereu i-a bătut capul Glanetașului să dea pe Ion la școala cea mare din Armadia, să-l
facă domn.”, ceea ce marchează faptul că atitudinea lui Herdelea față de Ion era una pozitivă.
Totodată, putem spune că Ion avea și un potențial la învățătură, căci Herdelea îl sfătuia pe Glanetațu
să-și dea copilul la studii mai departe