Există patru grupe de sânge: A, B, AB şi O.

Fiecare grupă în parte are anumite proteine specifice,

aflate la suprafaţa globulelor roşii din sânge.

Fiecare din cele patru grupe este clasificată, ulterior, în funcţie de prezenţa unei alte proteine, cea
care indică factorul Rh. Dacă eşti purtătoare de proteină Rh, atunci eşti Rh pozitivă; în caz contrar,
eşti Rh negativă.

Prevenirea şi tratarea bolii hemolitice

În trecut, incompatibilitatea de Rh era problemă destul de serioasă. Din fericire, evoluţia  medicinei
a favorizat prevenirea din timp a complicaţiilor dictate de incompatibilitatea de Rh şi a condus la
posibilitatea tratării unui nou-născut care suferă de boala hemolitică.

În zilele noastre, unei gravide aflate la prima sarcină şi predispuse la a dezvolta incompatibilitate de
Rh i se administrează injecţii cu imunoglobulină în timpul sarcinii sau imediat după naştere.

Injecţiile se fac în jurul celei de-a 28-a săptămâni de sarcină sau la cel mult 72 ore după naştere.

Imunoglobulina Rh acţionează ca un vaccin, împiedicând corpul mamei să producă anticorpi Rh

periculoşi, care pot cauza complicaţii serioase nou-născutului sau pot pune în pericol sarcinile
ulterioare.
În cazuri rare, dacă incompatibilitatea este severă şi bebeluşul se află în pericol, se pot face o serie
de transfuzii speciale de sânge (numite transfuzii de schimb), atât pe parcursul sarcinii, cât şi
imediat după naştere.

Transfuziile de schimb înlocuiesc sângele bebeluşului cu globule roşii cu Rh negativ. Această

procedură stabilizează nivelul de globule roşii din sângele copilului şi minimizează daunele viitoare
ce pot fi produse de prezenţa anticorpilor Rh în fluxul sanguin al copilului.

Boala hemolitică poate duce în cazul copilului la anemie severă, icter, afecţiuni cerebrale şi
cardiace. În situaţii extreme, poate provoca moartea fetusului din cauza distrugerii unui număr
foarte mare de globule roşii.