Sistemul Rh

Izoimunizarile feto-materne sunt stari patologice in care femeia gravida

este sensibilizata si produce izoanticorpi fata de antigene sanguine fetale.
Cele mai frecvente izoimunizari feto-materne apar fata de antigenele
sistemului Rh.
In sistemul Rh cea mai frecventa izoimunizare apare fata de antigenul
D(97% din totalul cazurilor) si mult mai rar fata de antigenele C, c, E, e.
Factori de risc pentru izoimunizarile in sistemul Rh :
 Gravida Rh negativa cu soţ Rh pozitiv ( mai ales daca acesta este

homozigot, ceea ce face, datorita transmisiei de tip dominant a genei

D, ca fătul sa fie cu certitudine Rh pozitiv ).
 Compatibilitatea in sistemul ABO a gravidei cu fătul ( in cazul

incompatibilitatii ABO intre mama si fat, hematiile Rh pozitive ale

acestuia sunt distruse de aglutininele de grup si situsurile antigene Rh
sunt mascate pentru sistemul imunitar matern ).
 Gravida cu antecedente obstetricale încărcate – avorturi, sarcina

ectopica, naşteri, rezolvate mai ales prin operaţie cezariana sau cu

extracţie manuala de placenta.
 Antecedente de izoimunizare anti Rh ( transfuzii, hemoterapie, gerfe).

 Un caz special de izoimunizare Rh il reprezintă femeile Rh negative

provenite din mame Rh pozitive, care pot fi izoimunizate in absenta

oricărui antecedent obstetrical sau transfuzional. Se presupune ca
izoimunizarea apare prin transfer de hematii materne Rh pozitive in
circulaţia fătului Rh negativ. In condiţiile unei sarcini cu făt Rh
pozitiv, apar reacţii amnestice cu însemnate creşteri de titru – teoria
“bunicii buclucaşe “.
Se apreciază ca in tara noastră aproximativ 15% din femeile lotului
fertil sunt Rh negative, iar numărul cuplurilor Rh incompatibile este de
aproximativ 10% (400.000 de cupluri ), ceea ce face ca problema
izoimunizarii Rh sa reprezinte o importanta problema de sănătate publica.
Posibilitatea de apariţie a bolii hemolitice a nou – născutului de origine
Rh este estimata la 0,5% din totalul naşterilor, apărând cu o frecventa de
5% in rândurile cuplurilor incompatibile.
Decesele fetale prin boala hemolitica Rh reprezintă in jur de 4%din
totalul mortalitatii perinatale.
In ultimele doua decenii situaţia s-a modificat in sensul reducerii
substanţiale a numărului femeilor izoimunizate, datorita introducerii pe
scara larga a imunoprofilaxiei izoimunizarii Rh in sarcina, prin
administrarea de imunoglobulin anti D. România a fost printre primele

1
tari din lume care au aplicat-o, in anul 1969, ea fiind introdusa din 1968
in SUA.
Cu toate acestea, intr-un studiu recent, J. Huchet, arata ca maladiile
hemolitice sunt inca frecvente. Astfel, in Franţa exista o frecventa de 0,52
imunizari la 100.00 de locuitori, dintre care 0,39 Rh. Cauzele acestei
situaţii sunt insuficienta aplicare a profilaxiei izoimunizarii Rh după
avorturi.
In sistemul Rh caracterizat de o constelaţie antigenica ( Cc, Dd, Ee,
Cu, cw, Du, Eu ) cea mai mare frecventa o are antigenul de tip D, dar
femeile Rh negativ nu au anticorpi preformati.
Pentru ca sa apară anticorpi este necesara prezenta, in circulaţia femeii
Rh negative, a antigenelor de tip Rh care, după o serie de prelucrări la
nivelul fagocitelor si circulaţiei sistemice, sunt preluate de limfocite si
plasmocite , unde determina sinteze de anticorpi. Odată iniţiat procesul
sintezei de anticorpi, evoluţia lui este implacabila, ireversibila.
De reţinut este faptul ca pentru izoimunizarea Rh factorii de risc major
sunt homozigotia partenerului masculin Rh pozitiv, antecedente materne
obstetricale încărcate. Este, de asemenea, important de reţinut inexistenta
anticorpilor anti Rh preformati si, faptul ca izoimunizarea Rh odată
instalata nu poate fi influenţata in sensul diminuării titrului de anticorpi,
ea având o evoluţie implacabila.
Oricărei gravide I se determina obligatoriu de la prima vizita prenatala
grupul sanguin si Rh, obtinandu-se de asemenea, si grupul sanguin si Rh
ale soţului. In urma acestui screening se selectează gravidele de grup 0
sau Rh negative cu soţi incompatibil ABO sau Rh pozitiv si se fac
determinări de anticorpi, de grup sau Rh. Nu mai sunt necesare
determinări de anticorpi daca ambii parteneri sunt de grup 0 sau Rh
negativ, fătul fiind cu certitudine Rh negativ.
In cazurile in care anticorpii anti Rh sunt absenţi se repeta
determinările in saptamana a 28-a si a 36-a de gestaţie.
In cazurile cu izoimunizare Rh daca titrul este 1/8 se repeta dozările de
anticorpi lunar. Izoimunizarile Rh cu titrul 1/64 beneficiază de întrerupere
legala de sarcina, consecinţele de fetale fiind deosebit de grave. Daca
sarcina evoluează cu titruri care se menţin , se practica ecografia pentru
aprecierea stării fătului si, din saptamana 26, aminocenteza.
Profilaxia izoimunizarii se refera la izoimunizarea Rh si cuprinde
masuri de profilaxie generala si speciala.
Masurile de profilaxie generala se aplica pregestational,
intragestational si intranatal.
Pregestational :
 Evitarea izoimunizarii Rh a persoanelor de sex feminin Rh negative

prin transfuzii de sânge, plasma, hemoterapie sau grefe incompatibile

din punct de vedere al factorului Rhesus.

2
 Determinarea factorului Rh, ca examen prenuptial, putându-se astfel,
detecta cuplurile incompatibile, cu potenţial de conflict imunologic
maternofetal.
 Spaţierea sarcinilor femeilor cu incompatibilitate cu Rh la cel puţin 3
ani pentru a se evita reacţiile imunologice amnestice.

Intragestational :
 Păstrarea primelor sarcini la femei Rh negativ cu soţ Rh
pozitiv.
 Urmărirea in cursul sarcinii a apariţiei anticorpilor prin
examene repetate, la luarea in evidenta si apoi in saptamana a 28-a
si a 32-a.

Intranatal :
 Abtinerea de la folosirea de ocitocite majore nejustificat si evitarea pe
cat posibil a manevrelor obstreticale, operaţiei cezariene si extracţiei
manuale de placenta, care sunt factori care cresc volumul hemoragiei
materno-fetale si, deci, riscul de izoimunizare.

Profilaxia speciala a izoimunizarii Rh consta in administrarea de

imunoglobulina anti D postpartum, femeilor Rh negative neizoimunizate,
care au născut feti Rh pozitiv.

De reţinut este faptul ca profilaxia cu imunoglobulina anti D este

obligatorie la femeile Rh negativ neizoimunizate după avort, sarcina
ectopica si mai ales după naştere.
Administrarea imunoglobulinei anti D se face in intervalul de maxim
72 ore de la naştere sau avort, interval după care devine inoperanta.
 Datoria principala a obstetricianului in condiţiile actuale este sa
asigure profilaxia izoimunizarii Rh la gravidele Rh negative pentru
reducerea tot mai mult a posibilitatii de apariţie a bolii hemolitice a
nou-nascutului si reducerea pana la dispariţie a lotului feminin cu
izoimunizare Rh.

3
Bibliografie : Compendiu bibliografic, Ed. Medicala, Bucuresti,
1995,p.2450-2474.