Ion

De Liviu Rebreanu
-Tema și viziune

Ion , primul roman publicat de Liviu Rebreanu în anul 1920 este un roman realist de tip
obiectiv cu tematica rurală , o capodoberă a literaturii române interbelice , considerat de
criticul Eugen Lavinescu „cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române ” , romanul
înfățisează universul rural în mod realist fără nici o înfrumusețare . Nucleul romanului se află
în nuvelele anterioare „ zestrea ” și „ rușinea” iar sursele de inșpirație sunt trei experiențe de
viața ale autorului : gestul unui țăran care sărută pământul ca pe o iubită , vorbele lui Ion al
Glanetașului un țăran harnic dar disperat fiindcă nu avea pământ și povestea spusă de sora
sa Livia despre o fată de țăran bogat rămâne însărcinată cu un sărac și bătută de tatăl ei care
se vede nevoit să-și dea averea unui sărăntoc .
Opera literară Ion este un roman prin amploarea acțiunii desfășurată de mai multe planuri
narative , cu un conflict complex , personaje numeroase și realizarea unei imagini ample
asupra vieții.
Este un roman de tip obiectiv prin specificul naratorului obiectiv detașat și impersonal , prin
narațiunea la pers.III-a și prin relația narator-personaj ( naratorul omniscient știe mai mult
decât personajele sale și le dirijează evoluția ca un regizor universal conform unui destin
prestabilit ) .
Este un roman realist prin tematica socială, obiectivitatea perspectivei narative , personaje
tipice reprezentative pentru o categorie mai largă technica detaliului semnificativ şi stilul sobru
impersonal. Tema romanului o constitue problematica pământului analizată în condiționale
socio-economice ale satului ardeleneşti de la începutul secolului 20, romanul prezintă lupta
unui tăran sărac, pentru a obține pământ cu orice preț si consecințele dezastruoase ale
acțiunilor sale.
Caracterul monografic al romanului constă în surprinderea diverselor aspecte ale lumii rurale:
obiceiuri și tradiții (nașterea , nunta îmmormântarea, hora) relațiile sociale și economice
(stratificarea socială) relațiile de familie și instituţiile satului (biserica, scoala) Perspectiva
narativă este obiectiva, iar naratorul detașat omniscient și omniprezent relatează întâmplarile
la pers a III-a. Concepția autorului despre roman înțeles ca un corp geometric sferoid se
reflectă artistic în structura circulară a romanului.
Criticul Giorge Călinescu afirmă că ,, norocul a făcut ca această operă să iasă atât de rotundă
încât să-l dea impresiunea perfecțiunii )". Simetria incipitului cu finalul se realizează prin
descrierea drumului care intră și iese din satul Pripas loc al acțiunii a romanului. Personificat
drumul semnificația simbolică a destinului. Prezentarea din început este una detaliată crucea
strâmbă de la este la marginea satului cu Cristorul ruginit sugerează un spațiu rural care nu
mai are nimic sfânt. De asemenea simetria este dată și de prezentarea celor 2 forme de la
începutul și de la sfârșitul romanului niște hore ale vieții în care oamenii joacă prins uni de alți
prin fire invizibile fără să știe până când. Titlul este dat de numele personajului principal care
devine exponent al țărănimii prin dragostea lui pentru pământ individualizat prin modul în care
le obține .
Titlurile celor 2 mari părţi ale romanului sugerează conflictul si denumesc cele 2 pasiuni din
sufletul eroului, dragostea pentru pământ (Glasul pământului ) și (glasul iubirii ). În roman
există două planuri care uneori se întrepătrund: planul țărănimii , reprezentant de Ion , și
planul intelectualității sătești, reprezentat de preotul Belciug și de familia învățătorului
Herdelea. Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică în care locuitorii satului Pripas se
află la horă. Așezarea privitorilor ,reflectă relațiile sociale. Separarea celor 2 grupuri ale
bărbaților prespectă stratificarea economică. Fruntașii satului, primarul și țăranii bogați
discută separat de țărani mijlocași așezați pe prispă. Tradițional lipsa pământului este egală
cu lipsa demnității fapt sugerat și de atitudinea lui Alexandru Glanetașu (tatăl lui Ion),, pe de
lături , ca un câine la ușa bucătăriei, trage cu urechea și Alexandru Glanetașu, dornic să se
amestecă în vorbe, sfiinduise totuși să se bage întru băgetaș .
Fetele rămase nepoftite (la dans) privesc hora, iar femeile căsătorite vorbesc despre
gospodărie. Intelectualitatea satului, preotul Belciuc și familia învățătorului Herdea vin să
privească petrecerea poporului fără să amestecă în joc. Rolul horei în viaţa comunitaţi sătești
este acela de a asigura formarea noilor familii . De aceea în horă sunt numai băieți și fete.
Hotărârea lui Ion de a lua Ana cea bogată la joc, deși o iubește pe Florica cea frumoasă, dar
săracă, marchează începutul confluctului.
Vasile Baciu (tatăl Anei) il numește pe Ion hoț și tâlhar , pentru că vrea să îl ia fata promisă
unui ţăran bogat George Bulbuc. Bătaia de la cârciumă pentru plata lăutarilor în aparentă și în
realitate pentru dreptul de a o lua de soție Ana se încheie cu victoria lui Ion asupra lui
George.
Întâmplarea provoacă dorința de răzbunare a lui Giorge, care la sfârșitul romanului îl va
ucide pe Ion lovindu-l cu sapa în cap. Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea
protagonistului în goana lui după avere. Dorind să obțină repede mult pământ Ion o se duce
pe Vasile Baciu să-i acceptă căsătoria . La nuntă Ion nu are acte pe pamânt apoi se simte
înșelat și incepe să-o bată pe Ana , femeia fiind alungată pe rând din casa soţului și din casa
tatălui. Disperată Ana se inucide și nu după mult timp moare și copilul lor Petrișor în vârstă de
numai câteva luni. Sinuciderea Anei nu îl face pe Ion să se simte vinovat și nu îi produce
niciun fel de regrete, după moartea Anei, Ion se întoarce la iubirea dintâi , la Florica care se
căsătorise întretimp cu George Bulbuc.
Astfel după ce pasiunea pentru pământ este satisfăcută, Ion caută împlinirea și în planul
sentimental. Deznodământul este previsibil, iar George care îl lovește cu sapă în cap pe Ion
nu este decât un instrument al destinului . Ion moare, George este arestat, iar averea lui Ion
revine bisericii.
Conflictul central în roman il constituie lupta pentru pământ din satul tradițional unde averea
conditionează respectul comunităţi. Drama lui Ion este de drama lui om sărac ,mândru și
orgolios , conștient de calităţile sale el nu își asumă condiţia și este pus în situația de a
alege între iubire pentru Florica și averea Anei.
Ion este personajul principal si eponim (dă numemele romanului) un personaj monumental
și complee cu însușiri contradictorii : viclenie și naivitate, gingășie și brutalitate, insistența și
cinism. La începutul romanului i se face portret favorabil care îi motivează acţiunile prin
nevoia de a-și depăși condiția . Însă în goana din pasiune după avere el se dezumanizează
definitiv, iar moartea sa este expresia intenției moralizatoare autorului.
Relația dintre țăran și pământ este înfățișată în 3 ipostaze simbolice : pentru copil pământul-
mamă (,, iubirea pământului la stăpânit de mic copil,,), pentru bărbat iubita (,, îl cuprinde o
poftă sălbatica sa îmbrățișeze huma ") iar pentru omul cu destin tragic este pământul care
spulberă dorințele și trecătoare prin moarte.