Publicat în 1920,reprezintă primul roman al lui Liviu Rebreanu o capodoperă care înfațișează

universul rural în mod realist.

Opera literară ,,Ion’’ este un roman realist de tip obiectiv aparținând prozei interbelice ,de
asemenea este un roman social cu tematică rurală .
Este un roman de tip obiectiv prin specificul relației naraator-personaj si al naratorului
ominișcient/omniprezent,se observă obiectivitatea/impersonalitatea naratorului,naratiunea la
pers 3 atitudinea detașată în descriere ,veridicitatea

Proza realist-obiectivă se realizează prin narațiune la pers 3.Naratorul omnișcient știe mai multe
decat personajele omniprezente .
Tema romanului este prezentarea problematicii pământului,in condiițile satului ardelean .
Caracterul monografic al romanului orientează investigația narativă spre diverse aspecte ale
lumii rurale,relatii sociale generate de diferentele eonomice sau culturale.
Tema centrală ,posesiunea pământului este dublată de tema iubirii.
Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului care intră si iese din satul
pripas loc al acțiuni romanului. Personificat cu ajutoru verbelor (aleargă,urcă,inaintează)drumul
are semnificația simbolică a destinului unor oameni.

Descrierea inițială a drumului introduce cititorul in viata satului ardelean de la inceputul

secolului 20 .Descrierea caselor ilustrează ,prin condiția socială a locuitorilor si anticipează rolul
unor personaje in desfasurarea narativă .crucea strambă de la marginea satului cu un Hristos de
tinichea ruginit ,anticipează tragicul destin .

Modurile de expunere

• Descrierea are rol obișnuit de fixare a coordonatelor spațiale si temporale

• Narațiunea obiectivă își realizează funcția de reprezentare a realitați prin absența
mărcilor subiectivitații.
• Dialogul susține veridicitatea si concentrarea epică .
Romanul este alcătuit din două parți opuse:Glasul Pământului si Glasul Iubirii .Titlurile celor 13
capitole sunt semnificative
Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viata țaranimiii si a intelectualițătii
rurale.Drama lui Ion si a altor personaje din planul țaranimii este dictată de o vorba aruncată
inconștient de Tițu Herdelea -,, Dacă nu vrea el să ți-o dea de bunăvoie,trebuie să-l silesti!’’
Acțiunea
Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică în care locuitorii din satul Pripas se află la horă
în curtea Todosiei,văduva liu Maxim Oprea .În expozitiune ,sunt prezentate principale personaje,
timpul și spațiul ceea ce conferă veridicitatea romanului realist.Descrierea jocului tradițional
este o pagină etnografică memorabilă prin portul popular .
Așezarea privirilor refletă relațiile sociale.Cele două grupuri ale bărbaților respectă stratificarea
economică : Fruntașii satului,primarul discută separat de țăranii mijlocași așezați pe prispă.În
satul tradițional,lipsa pământului este echivalentă cu lipsa demnității umane.
Fetele rămase nepoftite privesc la horă, iar mamele si babele, mai retrase, vorbese despre
gospodărie.
Rolul horei in viața comunității sătesti este acela de a-i asigura coeziunea si de a facilita
întemeierea noilor familii, dar cu respectarea principiului economic. De aceea in joc sunt numai
flacai și fete. Hotărârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogată la joc, deși o place pe Florica cea
săracă, marchează începutul conflictului. Venirea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, de la cârciumă la
horă si confruntarea verbală cu lon. pe care îl numeste hoț și tâlhar pentru că sărăntocul umblă
să-i ia fata promisă altui țăran bogat. George Bulbuc, constituie intriga romanului.

Conflictul central din roman este lupta pentru pamânt in satul tradițional, unde posesiunea
averii conditionează dreptul indivizilor de a fi respectați in comunitate. Drama lui Ion este drama
țăranului sărac.
Conflictul exterior, social, între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, este dublat de conflictul
interior, intre glasul pâmântului si glasul iubirii.
Conflicte secundare, între Ion si Simion Butunoiu, pentru o brazdă de pamânt, sau între Ion și
George Bulbuc, mai întai pentru Ana, apoi pentru Florica.
Conflictul tragic dintre om și o forță mai presus de calitățile individului: pamântul-stihie,
destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntările cu semeni de-ai lui, pe
care ii domina, cât mai ales in relație cu pământul.
Dorind si obțină repede mult pământ, lon îi face curte Anei fata unui bocotan, o seduce și îl
fortează pe Vasile Baciu să accepte căsătoria. 'Cum la nuntă Ion nu cere acte pentru pamântul -
zestre, simtindu-se înselat, incep bătaile si drumurile Anei de la Ion la Vasile.
Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete sau constiința vinovăției, pentru că in Ana, iar apoi
in Petrisor, fiul lor, nu vede decât garanția proprietății asupra pământurilor.
Astfel că deznodământul este previzibil, iar George care-I loveste nu este decât un instrument al
destinului. George este arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion revine bisericii.
În celălalt plan, rivalitatea dintre preot și invățator pentru autoritate in sat este defavorabilă
celui din urmă. El are familie: sotie, un baiat, poetul visator Titu, si douăfete de măritat, dar fară
zestre, Laura si Ghighi. In plus, casa si-o zidise pe lotul bisericii, cu învoirea preotului. Cum
relatiile dintre ei se degradează, pornind de la atitudinea lor fată de faptele lui Ion, invătatorul
se simte amenințat.

Preotul Belciug este un caracter tare. Râmas văduv incă din primul an, se dedică total
comunității. Visul său de a construi o biserică nouă în sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul
se incheie cu sărbatorirea prilejuită de sfințirea bisericii.
Dincolo de destinele individuale, romanul prezintă aspecte monografice ale satului românese
traditional: tradiții legate de marile momente din viata omului (nunta, botezul, inmormântarea),
obiceiuri de Crăciun, relații de familie, relatii socio-economice, hora, jocul popular.
CONCLUZIE
,,Ion’’ de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv decarece are ca trăsături: specificul
relatiei narator-personaj,obiectivitatea/ impersonalitatea naratorului omniscient care utilizează
naratiunii la persoana a III-a, atitudinea detasată in descriere, verosimilul intâmplarilor.