Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”

Florea Gabriela
Clasa a X-a E

ION
DE LIVIU REBREANU
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Romanul este o specie a genului epic de mare întindere cu o acțiune complexă dată de
diferite conflicte sociale și psihologice, desfășurată pe mai multe planuri narative, cu un număr
mare de personaje, oferind aspecte particulare ale vieții din epoca respectivă. Ion, primul roman
publicat de Liviu Rebreanu (în 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu tematică rurală, și
aparține literaturii române interbelice. Realismul desenează concepția literară artistică care își
propune să prezinte veridic realitatea și care se opune idealizării și fanteziei. Realismul numește
caracterul literar apărut în Franța la mijlocul secolului al XIX-lea, ca reacție la romantism, având
prelungiri și în secolul al XX-lea.
Titlul este un element de paratextualitate, care funcționează pentru cititor ca un indiciu,
oferindu-i o cheie de lectură și generând un anumit orizont de așteptare. Titlul cărții este dat de
numele personajului principal, care devine exponent al țărănimii prin dragostea lui pentru
pământ, dar este individualizat prin modul în care îl obține.
Tema romanului este problematica pământului în satul ardelenesc, de la începutul
secolului al XX-lea, completată de tema iubirii și de tema destinului. Romanul are un caracter
monografic deoarece sunt înfățișate aspecte ale lumii rurale — obiceiuri și tradiții, relații socio-
economice, de familie, relația cu autoritățile. Descrierea inițială a drumului este supusă
convenției realiste a veridicității, prin oferirea de detalii toponimice.
Romanul este alcătuit din două părți: Glasul pământului și Glasul iubirii. Titlurile celor
13 capitole sunt semnificative; discursul narativ are un Început și un Sfârșit. Prin tehnica
planurilor paralele este reprezentată viața țărănimii și a intelectualității sătești, iar prin tehnica
contrapunctului — conflictele și personajele.
Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas participă
la o horă în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. Simbolic, este vorba despre o horă a
sorții. Așezarea privitorilor reflectă relațile dintre clasele sociale și grupurile sociale: țăranii
bogați, cei mijlocași, sărăntocul Alexandru Glanetașu; femeile; intelectualii satului. Această
primă parte este expozițiunea.
Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”
Florea Gabriela
Clasa a X-a E

Intriga reunește următoarele episoade: Ion o ia pe Ana la joc, deși o plăcea pe Florica;
Vasile Baciu îl numește hoț și tâlhar, Ion vrea să se răzbune; bătaia cu George.
Desfășurarea acțiunii prezintă dezumanizarea protagonistului în goana lui după avere:
după seducerea Anei urmează nunta, apoi bătăile; preotul Belciug mediază conflictul, iar Ion
obține pământul lui Vasile Baciu; sinuciderea Anei; moartea copilului; încercarea lui Ion de a se
apropia din nou de Florica.
Deznodământul: George îl omoară pe Ion cu sapa, și apoi este arestat. Averea lui Ion
revine bisericii.
Conflictul central este reprezentat de lupta pentru pământ în satul tradițional. Conflictul
exterior, dintre Ion și Vasile Baciu, pentru pământ, este dublat de conflictul interior, între glasul
pământului și glasul iubirii. Conflicte secundare sunt cele dintre Ion și Simion Lungu, pentru
pământ, precum și dintre Ion și George, pentru Ana. Conflictul tragic dintre om și pământ este
provocat tocmai de iubirea țăranului pentru acesta.
Personajele realiste sunt tipice pentru o anumită categorie socială. Ion, personajul
principal, țăranul sărac și lacom de avere, se dezumanizează treptat. Ana și Florica reprezintă,
pentru Ion, averea și iubirea.
Ion este personajul eponim și principal al romanului. Tipologiile realiste din construcția
personajului sunt: din punct de vedere social, el este tipul țăranului sărac; moral, el este tipul
arivistului fără scrupule; psihologic, el este ambițiosul dezumanizat de lăcomie.
Ion este un personaj complex, cu însușiri contradictorii: viclenie și naivitate, gingășie și
brutalitate; în plus, este perseverent și cinic. La începutul romanului i se face un portret favorabil,
dar lăcomia îl dezumanizează. Ceea ce îl definește este dragostea pentru pământ și pentru muncă.
Lăcomia de pământ este cauza acțiunilor sale: trebuie să aibă pământ mult, trebuie!. Tânărul
sărac și ambițios găsește calea de a se îmbogăți prin căsătoria cu o fata bogată, Ana, pe care o
seduce.
Dezumanizarea personajului se manifestă în atitudinea față de Ana. Socrului îi ia tot
pământul, dintr-o lăcomie nemăsurată. Apoi o vrea pe Florica. Ion cade victimă lăcomiei și
orgoliului său. Scena sărutării pământului ilustrează apoteoza iubirii sale: apoi încet, cucernic,
Colegiul Național ,,Calistrat Hogaș”
Florea Gabriela
Clasa a X-a E

fără să-și dea seama, se lăsă în genunchi, își coboră fruntea și-și lipi buzele cu voluptate, de
pământul ud.
Modalitățile de caracterizare a personajului principal: directe ( de către narator, de către
alte personaje și prin autocaracterizare) și indirecte ( prin fapte, limbaj, atitudini, comportamente,
relația cu alte persoanje, gesturi, vestimentație).
O secvență semnificativă pentru lăcomia de pământ este atunci când intră cu plugul pe
terenul lui Simion Lungu, teren care fusese înainte al Glanetașilor. Momentul marchează
începutul dezumanizării lui Ion. Susținut de preot, vecinul îl cheamă la judecată și este
condamnat la două săptămâni de închisoare.
Ion este viclean cu Ana. Ideea parvenirii prin seducerea fetei cu zestre îi vine la horă.
Deși nu o iubește, o ia la joc. O seduce, o lasă însărcinată, apoi se înstrăinează, iar căsătoria nu
reprezintă decât mijlocul de a obține averea lui Baciu, folosindu-se de fata lui. Este însă și naiv
deoarece nunta nu îi aduce și pământul, fără o foaie de zestre. După nuntă, începe coșmarul Anei,
bătută și alungată fără milă de cei doi bărbați. Toată încordarea lui și ambiția de a obține
pământul se domolesc. Brutalitatea față de Ana este înlocuită de indiferență. Sinuciderea ei nu-l
tulbură, și nici moartea copilului.
Dezumanizarea personajului se manifestă în atitudinea față de Ana, pe parcursul
întregului roman, dar și în înverșunarea împotriva socrului, căruia îi ia tot pământul, dintr-o
lăcomie nemăsurată.
Ion este un personaj monumental, ipostază a omului care pune dragostea pentru pământ
înainte de orice și care are un destin tragic.