Colegiul Național „Calistrat Hogaș”

Florea Gabriela
Clasa a XI-a E

PATUL LUI PROCUST

RELAȚIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE

Romanul experienței valorifică trăirea cât mai intensă, până la capăt, în plan interior, de către
personaje, a unor experiențe personale variate, dar definitorii. Proza experienței se bazează pe crearea
impresiei de autenticitate, fie prin utilizarea unor elemente care țin de realitate (pagini de jurnal, pagini
de gazetă, elemente autobiografice, scrisori), fie prin fabricarea unora care să pară reale.
Patul lui Procust este, după temă, roman psihologic, roman al experienței, după arta narativă,
roman modern, după locul unde se petrece acțiunea, roman citadin, după momentul publicării, roman
interbelic, după formula împrumutată din formula universală, roman proustian.
Titlul operei face trimitere la legenda lui Procust, un personaj din mitologia greacă. Numele
personajului este legat de un obiect-simbol: un pat care îi aparținea, desigur, lui Procust. Acesta
ademenea călători în casa lui, după care le oferea un pat în care să doarmă. Dacă drumețul era prea
scund, Procust îl trăgea de mâini și de picioare, forțându-i organismul să se adapteze la dimensiunile
patului. Dacă acesta era prea înalt, Procust îi tăia fie picioarele, fie capul. Astfel, Camil Petrescu
trasează o paralelă între viața socială și metodele neortodoxe ale lui Procust. El vede societatea ca pe o
sursă a limitărilor, un spațiu care-i ostracizează pe cei ce nu respectă un anumit tipar.
"Titlul romanului, «Patul lui Procust», tinde să fixeze printr-un simbol ideea centrală a acestor
drame. Exista două experiențe tragice ale iubirii: una, trăită de Ladima, care trebuie să-și amputeze
spiritul ca să-l aducă la măsura sufletului vulgar și interesat al Emiliei. Alta, a lui Fred, stăpânit,
dimpotrivă, de sentimentul că i se cere mai mult decât ar putea da. Pe ambii eroi dragostea îi mutilează,
încercând să-i scurteze sau sa-i lungească dupa un fel de pat procustian fatal". (Ov. S.
Crohmalniceanu).
Tema centrală a romanului este reprezentată de criza omului modern în societate, acesta fiind
preocupat până la obsesie de atingerea absolutului, singura cale perceptibilă pentru obținerea împlinirii,
atât în dragoste, cât și în societate. În public, protagonistul luptă pentru obținerea și menținerea propriei
demnități, trecând printr-o adevărată criză existențială.
Acţiunea se desfăşoară între anii 1926-1928 şi este localizată în Bucureşti şi Techirghiol.
Perspectiva temporală este discontinuă bazata pe alternanța temporală a evenimentelor, pe dislocări sub
forma de flashback/ analepsă (reîntoarcerea în trecut) și flashforward/ prolepsă (plonjări în viitor).
Colegiul Național „Calistrat Hogaș”
Florea Gabriela
Clasa a XI-a E

Perspectiva spațială reflectă un spațiu real, (casă Emiliei, redacția ziarului, etc.), cât și spațiu imaginar
închis, al frământărilor și zbuciumului din conștiința personajelor.
În jurnalul lui Fred Vasilescu, pe care acesta îl scrie la cererea autorului, dar în primul rând din
dorinţa de a-şi răspunde propriilor întrebări. Aici sunt evidențoiate cele două planuri temporale din
discursul narativ: timpul narării, timpul cronologic (obiectiv/ povestirii şi timpul narat) și timpul
psihologic/ subiectiv/ povestit.
Fred Vasilescu şi doamna T. formează unul dintre cuplurile care ocupă un loc central în roman,
celălalt fiind alcătuit din Ladima și Emilia Răchitaru. Modul în care sunt conturate cele două povești de
dragoste este unul extrem de original și în strânsă legătură cu viziunea despre lume și creație a
scriitorului.
Relația dintre Fred Vasilescu și doamna T. se construiește treptat, din informațiile furnizate de
către aceștia prin mijloace diferite (jurnal, scrisori), dar și cu ajutorul notațiilor autorului. Perspectiva
narativă relativizată se află în concordanță cu cele trei planuri ale romanului. Primul plan este dominat
de cele trei scrisori pe care doamna T. le trimite autorului la inițiativa acestuia, povestindu-i întâmplări
marcante ale vieții ei, în special de natură amoroasă. Cel de-al doilea plan îi aparține lui Fred Vasilescu
și cuprinde jurnalul acestuia, numit Într-o după amiază de august, dar și Epilog I, în care Fred
cercetează circumstanțele morții lui Ladima. Cel de-al treilea plan este al autorului, acesta intervenind
în roman prin notele de subsol, explicând diverse situații, cum ar fi faptul că iubirea vieții doamnei T.
era nimeni altul decât Fred Vasilescu.
Cuplul Fred Vasilescu-doamna T. ilustrează într-o manieră modernă tema romanului, iubirea.
Modernitatea constă în utilizarea tehnicii perspectivelor multiple, personajele având concepții diferire
despre iubire. Atât doamna T., cât și Fred Vasilescu fac parte din tipologia intelectualului. Fred
analizează sentimentele față de doamna T. Tendința de a se autoanaliza și intelectualitatea sunt trăsături
definitorii ale lui Fred. Tipul intelectualului lucid, el nu își face cunoscute sentimentele de față de
doamna T., acesta aflând abia în momentul citirii jurnalului – după moartea protagonistului – faptul că
o iubise la fel de mult cum îl iubise ea. Mai mult, Fred decide să se îndepărteze de doamna T.,
considerându-se inferior acesteia. În urma unei analize profunde, el realizează faptul că iubirea pentru
doamna T. l-ar fi subordonat și, astfel, și-ar fi pierdut independența.
Prezentarea relației dintre cele două personaje din puncte de vedere diferite îi oferă cititorului
ocazia de a construi o imagine proprie, ca într-un joc de puzzle, pornind de la confesiunile personajelor
Colegiul Național „Calistrat Hogaș”
Florea Gabriela
Clasa a XI-a E

sau de la informațiile date de autor. Astfel, povestea de dragoste a cuplului Fred-doamna T. capătă
diverse nuanțe, fiind pretabilă unor interpretări variate.

Concluzionând, Fred Vasilescu și doamna T. sunt personaje care reflectă nu doar modernitatea
viziunii autorului, ci și preferința acestuia pentru acele personaje autentice, rupte din realitatea
cotidiană. Astfel, romanul „Patul lui Procust” impresionează prin arhitectonica lui modernă și prin
complexitatea personajelor sale.