Florea Gabriela

Colegiul Național Calistrat Hogaș

Clasa a 11-a E
ISTORIA IEROGLIFICĂ

Istoria ieroglifică este o scriere alegorică a lui Dimitrie Cantemir, în care cărturarul moldovean

înfățișează conflictul dintre el și fratele său Antioh Cantemir, pe de o parte, și domnul Țării
Românești Constantin Brâncoveanu – susținut de boieri, protectori de pe lângă Înalta Poartă – și domnul
Moldovei Mihai Racoviță, pe de alta. Istoria ieroglifică poate fi înțeleasă doar cunoscând cheia (scara).
Cartea a fost scrisă la Constantinopol, în anii 1703 - 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii
lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor
Ministerului de Externe din Moscova.
Manuscrisul original al romanului Istoria ieroglifică se află în Arhiva de Stat de Acte Vechi a Rusiei,
Fondul 181, ms. românesc numărul 1419, cu autograful lui Cantemir, pagină titlu plus 333 file (21,2×16,5
cm). În Biblioteca Academiei Române din București, copia lui Grigore Tocilescu se află în Manuscrisul 321.
În Arhivele Statului București se află în microfilmul 18 (copie moscovită).
Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca Istoria ieroglifică este "Istoriia ieroglifică în
doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a
numerelor streine tâlcuitoare."
Subiectul scrierii îl constituie aventurile complicate ale vieții politice a vremii, în care toate
personajele sunt animale, dar reprezintă oamenii contemporani cu autorul. Cheia de la sfârșit lămurește
numele adevărate ale actorilor romanului.
Istoria ieroglifică este lupta între animale: țara cuadrupedelor este Moldova, și țara păsărilor, Țara
Românească, plină de păsări de pradă. Povestirea începe cu "adunarea celor două monarhii", ținută la 1703
la Arnăut-chioi, un sat de lângă Adrianopol, pentru alegerea domnului Moldovei, în locul lui Constantin
Duca. Este ales domn al Moldovei Mihai Racoviță. Constantin Duca se apără, ținând un discurs după toate
regulile retoricii.
Boierii moldoveni sunt cumpărați cu bani și onoruri de către Constantin Brâncoveanu. Mihai
Racoviță capătă și mulți bani vărsați lăcomiei demnitarilor turci. Imperiul Otoman, capiștea zeiței Pleonexia,
este arătat în chip alegoric ca o cetate minunată și bogată, clădită numai pentru pradă și mită. Sosind în
Moldova Mihai Racoviță, țara este supusă unei cumplite asupriri de către boieri. Fiarele (boierii) își încep
"giungherile" în dobitoace, ceea ce înseamnă "prada boierilor în cei supuși."
Romanul abundă în expresii plastice: Vidra e "jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă", Dulful
(balena) e "porc peștit" și "pește porcit". În Istoria ieroglifică este folosită literatura populară, sunt
menționate proverbe și zicători, ca acestea: "Lupul părul după vremi își schimbă, iară din firea lui nu iase",
sau "Cine nu vrea să frământe , toată ziua cerne". Lumea orientală cu farmecul ei exotic apare în descrierea
vânătorii de elefanți în India, în descrierea palatelor fantastice pe apa Nilului, în care vedem scări de
marmură, ceardace ce se întind deasupra apelor, străzi cu colonade acoperite pe margini. Și basmele
Florea Gabriela
Colegiul Național Calistrat Hogaș
Clasa a 11-a E
populare sunt invocate în roman, când autorul vorbește de "zmeul" care "capul cu coada să-și
împleticească". Sunt înfățișate și frumusețile vieții populare din țară., poezia obiceiurilor moldovenești. Iată
un alai de nuntă, transpus în lumea animalelor: "țânțarii cu fluere, grierii cu surle, albinele cu cimpoi cântec
de nuntă cântând, muștile în aer și furnicile pre pământ, mari și lungi danțuri rădicară, iar broaștele toate
împreună cu brotăceii din gură cântec cu acesta în versuri tocmit cânta." (citat în P. P. Panaitescu, op.cit.,
p. 90). Limba folosită de Cantemir păstrează fonetica limbii subdialecticului moldovenesc, cu multă savoare
și prospețime.