Moara cu noroc 

este o nuvelă scrisă de Ioan Slavici, tratând consecințele pe care dorința de

îmbogățire le are asupra destinului uman. Nuvela este publicată în anul 1881, în volumul Novele
din popor, alături de alte nuvele ale scriitorului, precum: Popa Tanda, Gura satului, O viață
pierdută, La crucea din sat, Scormon și Budulea Taichii.[1] Majoritatea criticilor o consideră una
dintre creațiile cele mai importante ale autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara.[2]

Prezentare
Analiză literară
Tema nuvelei o reprezintă consecințele negative pe care setea de îmbogățire le aduce asupra
destinului omenesc. Autorul este convins că goana după bani aduce numai rele în viață și, în
final, duce la pierzanie. Astfel, Moara cu noroc este o nuvelă psihologică care are loc în satul
transilvănean din a doua parte a secolului al XIX-lea.
Nuvela are 17 capitole nenumite (numerotate cu cifre romane), cu o narațiune în ordine
cronologică și o compoziție clasică.
Moara cu noroc începe și se termină cu cuvintele bătrânei, soacra lui Ghiță: „Omul să fie mulțumit
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” și respectiv
„Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost data.” care sugerează unitatea întregului.
În nuvelă apar numeroase expresii populare și proverbe, ca de exemplu, „ce-i în mână nu-i
minciună“, „când mi-i vedea eu ceafa cu ochii“.
George Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent consideră că Moara cu
noroc este „o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de porci în pusta arădană și
moravurile sălbatice ale porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu imense prerii și
cete de bizoni.[...] Sămădăul Lică este un hoț și un ucigaș, acoperit de persoane tari [...]
Cârciumarul Ghiță se pune în drumul porcarilor, unde se câștigă bani mulți, și se așeză la mijloc
între ordinea juridică a statului și legislația mutuală a hoților.”[3][4]

Personaje
 Lică Sămădăul
 Ghiță
 Ana
 Săilă Boarul
 Răuț
 Buză-Ruptă
 Pintea - jandarm
 Mama Anei
 Laie - una din slugile lui Ghiță
 Marți - a doua slugă a lui Ghiță
 Uța - una din slugile lui Ghiță
 Petrișor - copilul lui Ghiță și al Anei

Ecranizări
Articol principal: La moara cu noroc (film).
Nuvela a fost ecranizată în 1955 de către regizorul Victor Iliu. Filmul a fost nominalizat la Palm
d'or la Festivalul Filmului de la Cannes.[5] În 2015 a fost ecranizată de regizorul Marian
Crișan ca Orizont (adaptare liberă).[6]

Traduceri
 în maghiară: Jószerencse malma, 1970 (cu o postfață de Gyula Dávid).
 în esperanto: La muelilo de la fortuno, trad. Lenke Szász. Antwerpen: Flandra Esperanto-
Ligo, 2018.

Note
1. ^ Mihai Eminescu, 22 martie 1882, „Novele din popor” de Ioan Slavici, în Timpul, anul IV, nr. 69, 28
martie 1882, pp. 2-3; Articole și traduceri, I, Editura Minerva, București, 1974, p. 157-160
2. ^ N. Xenopol, Bibliografie, în Românul, anul XXVI, 7 februarie 1882, p. 3
3. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, Fundația
regală pentru literatură și artă, 1941, p. 449–450.
4. ^ Moara cu noroc: Nuvelă psihologică de Ioan Slavici], google.ro, pp. 5
5. ^ „Festival de Cannes: LA MOARA CU NOROC”.  festival-cannes.com. Accesat în 8 februarie
2009.
6. ^ 'Orizont', în regia lui Marian Crișan, prezentat în premieră mondială la Tallinn Black Nights Film
Festival(agerpres.ro)
grewSADSFGNREWQdefgrgrfewrfgthbmew