Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Georgeta Cozma
Teza :
-nuvela ;
-nuvela
istorica.
Argumentare
detaliata
1. Surse de
Inspiratie :
Cronici : Gr.
Ureche, M.
Costin, lit. pop.
2. Tema :
-istoria
-damnarea
3. compozitia
clasica : 4
tablouri + moto
4. Moduri de
expunere
5. Momentele
subiectului
Expozitiunea
-intoarcerea lui
A.L. , intalnirea
cu solii
Intriga
-dorinta lui A
L. de razbunare
fata de boierii
tradatori
Desfasurarea
actiunii
Punctul
culminant :
-participarea la
slujba si
discursul
-ospatul si
uciderea celor
47 de boieri
-uciderea lui
Motoc
-leacul de frica
Deznodamantu
l
-retragerea la
Hotin
-boala
-calugarirea
-revenirea si
amenintarea
-otravirea
-moartea in
chinuri
6.Conflictul
7. Curente
litrerare
-clasicism
-romantism
-realism
8.Stil
Concluzii
-reluarea
tezei si
concluzia
emblematica
moralizator.
Elemente romantice sunt : specia ; tema ; sursa de inspiratie istorica ; personajul
exceptional plasat in situatii exceptionale ; antiteza angelic- demonic ; prezenta eroului
tragic ; culoarea epocii [ descrierea vestimentatiei si a obiceiurilor] ; discursul retoric .
Elemente realiste sunt: tehnica detaliului semnificativ; observatia psihologica si
sociologica; surprinderea psihologiei ,,personajului colectiv; caracterul pictural al unor
scene..
Remarcam stilul sobru, concis, in directia clasicismului . Stilul direct [dialogul] se
imbina cu cel indirect [naratiune, descriere]. Limbajul contine expresii populare,
regionalisme ; arhaisme : vornic, ,,spahii,, pre voi, ,,prosti, cu sensul de oameni
simpli ; putine neologisme : ,,curtezan, ,,scanteie electrica ; expresii paremiologice
[proverbe, zicatori] : ,,lupul parul schimba, iar naravul ba.Limbajul ajuta la
caracterizarea personajelor.
Nuvela Alexandru Lapusneanuleste prima opera fundamentala a literaturii
romane,criticul G. Calinescu comparand-o cu tragedia Hamlet de Shakespeare.
Alexandru Lapusneanul se incadreaza in categoria eroilor tragici, definind chiar esenta
tragicului:daca iti depasesti limitele esti pedepsit;daca nu ti le depasesti nu esti
om[G. Liiceanu].