Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi-Nuvela istorica-

Perioada Paşoptistă
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un
numar redus de personaje. Nuvela “Alexandru Lapusneanul” scrisa de Costache Negruzzi este prima
nuvela istorica din literatura romana, aceasta apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei
“Dacia Literara”, inscriindu-se intr-una din directiile imprimate de programul acesteia conceput de
Mihail Kogalniceanu si anume, inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele,
Negruzzi se inspira, in principal, din cronica lui Grigore Ureche.
    Tema nuvelei “Alexandru Lapusneanul” ilustreaza evocarea unui moment zbuciunat din istoria
Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.

 Domnitorul se intoarce in Moldova in fruntea unei ostiri turcesti. La Tecuci, este intampinat de
boierii: Motoc, Stroici, Veverita, Spancioc. Acestia ii comunica domnitorului ca poporul nu-l iubeste si nu
il vrea. Stefan Tomsa fuge in Valahia, iar Lapusneanul urca pe tronul Moldovei. El este intampinat cu
bucurie de popor si cu frica de catre boieri. Domnitorul se razbuna cumplit luand averile boierilor si
omorandu-i. Induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor, doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa
inceteze macelul. Domnitorul ii promite un leac de frica. Intr-o zi de sarbatoare, din porunca
domnitorului au fost ucisi 47 de boieri. Boierii Spancioc si Stroici au reusit sa fuga. Pentru a nu-i scapa pe
fugari, Lapusneanul s-a instalat in cetatea Hotinului. Lapusneanul se imbolnaveste grav si cere, dupa
obiceiul timpului sa fie calugarit. La indemnul lui Spancioc, doamna Ruxanda isi otraveste sotul.
Domnitorul moare in mainile boierilor Stroici si Spancioc.

    Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto,
semnificativ pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”,
cuvintele apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de
catre boierii veniti sa il intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-ul “Ai sa dai sama, Doamna”   si
este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanul, amenintare adresata doamnei  Ruxanda. Al treilea
capitol detine motto-ul “Capul lui Motoc vrem” si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se
planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul
capitol are motto-ul “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu” si sunt cuvintele lui Alexandru
Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care il calugarisera.

    In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu elemente
de fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si anume cronica lui
Grigore Ureche. Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii 1564-1569, domnitorul
Alexandrul Lapusneanul, sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui Stefan cel Mare, boierul Motoc,
reintoarcerea lui Alexandru voda cu ajutor turcesc si taranesc, uciderea unui numar de boieri si moartea
lui Alexandru Lapusneanul in conditii suspecte. Ca elemente de fictiune, in aceasta nuvela, intalnim:
limbajul personajeler, mimica, gesturile, reactiile, actiunile lor si destinul boierilor Motoc, Veverita si
Spancioc, care este prezentat cu totul diferit in nuvela fata de realitate, acestia sunt de fapt personaje
reale care au fugit in Polonia, unde au fost decapitati la interventia lui Lapusneanul.

    Nuvela “Alexandru Lapusneanul ” are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce
priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului.

Principalele modalitati de caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele,
vorbele si atitudinile personajului: “iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru
bucati impreuna cu tancul ei”. In acest citat este evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem
deoarece acesta nu tine cont nici macar de propria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea
directa, de catre autor, acesta realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea gesturilor si mimicii lui
Alexandru Lapusneanul: “sangele intr-insul incepe a fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua
aceea era imbracat cu toata pompa domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata”. O alta
metoda de caracterizare este caracterizarea facuta de catre alte personaje: “crud si cumplit este omul
acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine”. Aceste
replici apartin mitropolitului Teofan si respectiv boierului Spancioc care isi arata si ei ca multe alte
personaje din aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul. Alexandru Lapusneanul este personajul
principal al nuvelei, in acelasi timp este personaj eponim si romantic. Acesta este alcatuit din puternice
trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza in imprejurari deosebite.

    Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitii si fermitate
in organizarea razbuanrii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la
tronul Moldovei pentru a doua oara: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.” Bun cunoscator al psihologiei
umane, Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata de Motoc, cat si atunci cand profita
de multimea adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori
dusmani ai sai, argumentand: “Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un om, nu ar fi
pacat?”. Lapusneanul detine arta disimularii, iar scena din biserica este  semnificativa in acest sens:
“imbracat cu mare pompa domneasca” , se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor
pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic
omor din toate cate comise: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la
care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid, reuseste sa ii pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine
si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie
deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul
de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange
rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor.

Ca si in celelalte opere cu caracter istoric, in nuvela “Alexandru Lapusneanul” culoarea de epoca are
rolul de-l introduce pe cititor in perioada istorica prezentata de catre autor. In aceasta nuvela culoarea
de epoca este realizata de descrierea costumelor personajelor , de descrierea interioarelor si a
evenimentelor din cadrul nuvelei.