Nuvela este o creatie epica in proza cu o actiune mult mai dezvoltata decat cea a schitei dar mai mica ca a

romanului, pusa pe seama a mai multor personaje, ale caror caractere se desprind dintr-un puternic conflict si printr-o
intriga mai complexa.
Costache Negruzzi este un reprezentant de seama a literaturii romane in perioada pasoptista.
“Alexandru Lapusneanul” este prima nuvela istorica din literatura romana. Ea a aparut in primul numar al
revistei ‘Dacia litera’ , revista al carei program conceput de Mihail Kogalniceanu vizeaza inspirarea scriitorilor din istoria
patriei.
Aceasta opera respecta in mare parte un adevar istoric. Sursa de inspiratie a lui Negruzzi a fost “Letopisetul Tarii
Moldovei” de Grigore Ureche.
Tema nuvelei ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei in timpul celei de a doua domnii a
lui Alexandru Lapusneanu.
Se foloseste tehnica punerii in adancime ( Mise En Abime) textul fiind structurat in 4 capitole, fiecare avand cate
un motou semnificativ care concentreaza conflictul dominant : ‘Daca voi nu ma vreti , eu va vreau’ , ‘Ai sa dai sama,
Doamna’ , ‘Capul lui Motoc vrem’ , ‘De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu’ .
Un alt element de paratextualitate este titlul. Acesta parca ne indica faptul ca in jurul personajului eponim,
Alexandru Lapusneanul, se construieste intreaga actiune, actiune care e controlata in mod direct si voit de acesta pana la
finalul operei.
“Alexandru Lapusneanul” este o sinteza de tipuri de nuvele: nuvela istorica, romantica, realista, clasica.
Intalnim o structura simetrica si un echilibru solid, fiecare capitol e de sine stator. Privind in asamblu, ca in orice
text epic, putem identifica momentele subiectului.
Expozitiunea il surpinde pe Alexandru Lapusneanul, personajul principal al operei, care a revenit in Moldova cu
scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce a reusit sa-l alunge pe Stefan Tomsa care ii urmase la tron, din cauza
tradarii unor boieri. Aceiasi boieri : vornicul Motoc, postelnicu Veverita, spataru Spancioc si Stroici, il intampina si acum
, si incearca sa-l convina pe Lapusneanul sa renunte la tron : ‘norodul nu te vrea, nici nu te iubeste ‘.
Alexandru este foarte ambitios, are o vointa puternica si este hotarat sa se instaleze pe tronul Moldovei
raspunzand boierilor cu fermitate : ‘Daca voi nu ma vreti, eu va vreau (…) si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi
(…) sa ma intorc ? Mai degraba-si intoarce Dunarea cursul indarapt ‘. Acest moment constituie intriga operei.
In desfasurarea actiunii, Alexandru se aseaza pe tronul Moldovei si trece la pedepsirea aspra a boierilor, le ia
averile, iar ‘la cea mai mica greseala dregatoreasca, la cea mai mica plangere (…), capul vinovatului se spanzura in fata
curtii(…) si el nu apuca sa putrezeasca, cand alt cap ii lua locul ‘. Doamna Ruxanda, sotia lui Lapusneanul este
inspaimantata de aceste crime, dar si de spusele unei vaduve a unui boier ucis : ‘Ai sa dai sama doamna’, si il roaga pe
sotul sau sa inceteze cu omorurile. Alexandru-voda ii promite acesteia ‘un leac de frica’.
Punctul culminant este foarte bine ilustrat, e momentul in care tirania si cruzimea domnitorului ating valori
inimaginabile. Alexandru Lapusneanul invita toti boierii sa participe la slujba de la Mitropolia, dupa care erau cu totii
invitati ‘sa pranzeasca la curte‘ cu scopul de a se impaca cu boierii. Portretul personajului principal este ilustrat in
mod direct de catre autor : ‘ impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca
(…) Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plasele de aur’’.
Alexandru detine si arta disimularii. Scena din biserica este foarte semnificativa in aces sens. El se inchina pe la
icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, dar in
acest timp el pregateste cel mai sadic omor din toate cate comisese :
La ospat sosesc patruzecisisapte de boieri impreuna cu cate doua - trei slugi. La sfarsitul ospatului, la semnul
domnitorului ,slugile ii injunghie pe boieri pe la spate .Lapusneanul pune apoi sa se reteze capul boierilor din care face o
piramida de patruzecisisapte de capete in functie de neam si rang, de la mic la mare. Aceasta piramida ii o arata sotiei sale
care lesina spre dezamagirea domnitorului : ‘Femeia tot femeie (…) in loc sa se bucure, ea se sperie’. In putin timp
slujitorii dau stire la boierii de afara si astfel cu mic cu mare se strange o multime in fata cetatii, multime care nu a venit
cu un scop anume.
Costache Negruzzi creeaza astfel primul personaj colectiv dintr-o opera literara, dupa regula de miscare si de
gandire unitara: ‘Prostimea ramase cu gura cascata (…) Incepu a se strange cete-cete (…) toate glasurile se facura un glas
(…) in toate inimile fu ca o chinteie electrica”
La un moment dat toata multimea striga : ‘ Capul lui Motoc vrem’ .
Lapusneanul este un bun cunoscator al psihologiei umane, si profita de aceasta ocazia pentru a scapa de unul din
cei mai amenintatori dusmani ai sai : ‘Prosti, dar multi (…) sa omor o multime de oameni pentru un om, nu ar fi pacat ?’
Dupa linsarea lui Motoc lumea se duce multimita la casele lor.
Dezondamantul il arata pe Lapusneanu care si-a respectat promisiunea fata de Doamna Ruxanda si nu a mai ucis
nici un boier, dar nascoceste tot felul de schinguiri : ‘ scotea ochi, taia maini, ciuntea si seca pe carea avea prepus’ . Totusi
el nu pedepsise pe Spancioc si pe Stroici si se simtea in pericol sa nu fie tradat din nou de acestia. . Alexandru se muta la
cetatea Hotinului unde se imbolnaveste. Are mustrari de constiinta si cere sa fie calugarit. Dupa ce se trezeste din starea
de inconstienta si se vede imbracat in haine de calugar, Lapusneanul se enerveaza foarte rau, isi pierde complet controlul
si ii ameninta pe toti cu moartea inclusiv pe sotia si fiul sau : ‘De ma voi indrepta, prea multi am sa popesc si eu’.
Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanu, Ruxanda urmeaza sfatul lui Spancioc si il otraveste pe sotul ei.
O trasatura romantica a operei o observam in modul in care este realizat exitus-ul personajului. Negruzzi decrie in
detaliu chinurile groaznice ale domnitorului care se zvarcolea, facea spuma la gura, avea ochii insangerati pana cand in
sfarsit a murit, moarte care vine ca o plata binemeriata pentru cruzimea acestuia.
De-alungul textului intalnim o serie de opozitii cum ar fi cea dintre tirania lui Lapusneanu si blandetea Doamnei
Ruxanda ; cea dintre domnitorul care vroia unitatea poporului si boierii care doreau farmitarea statului ; ce dintre
consecventa lui Spancioc si Stroici si oportunismul lui Motoc si cea dintre personalitatea puternica a lui Alexandru si
linguseala lui Motoc.
Naratorul nu este in acelasi timp si personaj, el e omniscient si omniprezent relatand in pozitia extradiegetica in
perspectiva heterodiegetica.
Personajul principal e un personaj exceptional, un pivot al diegezei. Trasaturile acestuia se contureaza de-alungul
sirului epic (personaj rotund) in special prin faptele, vorbele, si atitudinile lui . Asadar principala modalitate de
caracterizare este cea indirecta : ‘Iesiti ! Ca pre toti va omo !’ , ‘Iar pe cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu
tancul ei… ‘. Pe langa aceasta modalitate de descriere si cea directa prezentata mai sus, Alexandru-voda mai este
caracterizat si de alte personaje din text : ‘Crud si cumlit este omuk acesta , fiica mea’ , ‘Eu sunt Spancioc, a carui avere ai
jafuit-o, lasandu-i femeia si copiii sa cerseasca pe la usile crestinilor’ , ‘Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel
pangarit a unui tiran ca tine ‘ .
Toate aceste trasaturi demonstreaza faptul ca ‘Alexandru Lapusneanul’ e o nuvela istorica.