"Alexandru Lapusneanul", de Costache Negruzzi In 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara", Negruzzi publica prima nu vela istorica

din literatura romana, dandu-ne prin "Alexandru Lapusneanu" , un m odel de valorificare artistica originala, creatoare, a adevarului istoric. Plecand de la "Letopisetul Tarii Moldovei" al lui Gr.Ureche, scriitorul a prelua t de aici principalele evenimente din a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu si replicile acestuia "daca voi nu ma vreti, eu va vreu" si "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu". In linii mari, scriitorul este fidel adevarului istoric, dar lasa loc si fictiun ii, creand o opera remarcabila prin echilibrul compozitiei, puterea de observare realista a caracterelor si prin constructia ei dramatica. 31184hrb81pfl7f Compozitia si momentele subiectului. Caracteristici dramatice aplicate in genul epic: Principalul merit al lucrarii consta in structura sa compozitionala, care o apro pie de genul dramatic. Nuvela se asemana cu o drama in patru acte, in care conflictul se rezolva printr -o catastrofa. Personajele se confrunta direct, intr-un dialog dens si fluent. Aceasta mentine in permanenta tensiunea si dramatismul conflictului. rf184h1381pffl Nuvela este impartita in patru capitole, fiecare avand cate un motto sugestiv, c e subliniaza cate un moment al subiectului. Fiecare capitol se incadreaza intreg ului, dar poate fi luat in considerare si fiecare in parte: - "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", - "Ai sa dai sama, doamna", - "Capul lui Motoc, vrem!", - "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu". Datorita caracterului lor sugestiv, unele din aceste motto-uri s-au detasat de o pera, intrand in limbajul curent ("Daca voi nu ma vreti, eu va vreu"; "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"). Partea intai are drept motto cuvintele lui Lapusneanu "daca voi nu ma vreti, eu va vreu", care pun in lumina de la inceput caracterul despotic al domnului. Aces t capitol constituie expozitiunea naratiunii. Scriitorul prezinta aici intoarcerea lui Lapusneanu in Moldova cu ajutor turcesc

si intampinarea lui de catre o solie a boierilor lui Tomsa care-i spun ca nu es te binevenit si iubit in tara. Dar Lapusneanu ignora vointa poporului si isi exprima hotararea de a limita pute rea boierimii. El urca pentru a doua oara pe tron si - intuind ca-i va fi de fol os - si-l face sfetnic pe Motoc, care-l tradeaza pe Tomsa. Partea a doua , avand drept motto cuvintele vaduvei unui boier "Ai sa dai sama,d oamna!" prezinta cruzimea domnului, care-i pedepseste pe boieri pentru cea mai m ica vina, si interventia doamnei Ruxandra pe langa crudul domnitor, care-i promi te un "leac de frica". Aceasta parte constituie intriga subiectului. In partea a treia, ( cu motto-ul "Capul lui Motoc vrem!") subiectul atinge punct ul culminant. Scriitorul infatiseaza aici scena uciderii celor patruzeci si sapte de boieri si linsarea vornicului Motoc. O mentiune aparte se cuvine talentului cu care Negruzzi a surprins obiceiurile e pocii de la curtile domnesti. El prezinta amanuntit felurile de mancare si vinur ile de la ospatul la care sunt invitati boierii. Procedee stilistice variate ( repetitia, enumerarile, verbele la imperfect) acce ntueaza dramatismul inclestarii dintre boierii luati prin surprindere si ucigasi i lor: "Boierii ....cadeau,....mureau facandu-si cruce,....se aparau...cu turbare: scau nele, talgerele, tacamurile...se faceau arme in mana lor". Negruzzi este primul mare scriitor roman care a surprins psihologia multimii. El se dovedeste un artist in descrierea scenelor de masa si aduce pentru prima oar a in literatura noastra un personaj colectiv - poporul. Dupa macelarirea boierilor, vesti nelamurite aduse de slugile acestora "burzului sera norodul" .Targovetii se strang la poarta curtii intartandu-se "din mult in mai mult", sovaind ca un val ce se framanta. Gloata este la inceput lipsita de un tel precis, este dezorientata si nu prea st ie ce vrea. Cand armasul lui Lapusneanu ii intreaba ce vor, multimea descumpanit a, surprinsa, incremeneste, asemeni unui singur individ aflat in fata unui obsta col la care nu se astepta. Manata de sentimente nedefinite, multimea se trezise la portile palatului si acum se vedea silita sa raspunda la o intrebare. Negruzzi surprinde maiestrit aceasta stare psihologica a gloatei care ramane mut a si impietrita, pana cand, in cele din urma, isi exprima revolta nu fata de mac elarirea boierilor, ci fata de jafuri si impilari: " Sa micsoreze dajdiile! Sa nu ne zapceasca! Sa nu ne mai impileasca! Am ramas s araci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc!" Cand se aude instantaneu cuvantul "Motoc",multimea se agata de el ca naufragiati i de un singur colac de salvare: "Acest din urma cuvant, gasind un ecou in toate inimile, fu ca o scanteie electr ica". Apoi, brusc, vocile cresc in intensitate, pana la explozia finala: "Toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: < Capul lui Motoc vrem! >".

Aceste cuvinte - exprimand concret revolta tuturor asupritilor impotriva aceluia care-i saracise cu birurile - insufleteste multimea, uniformizandu-i vointa. Multimea este surprinsa in continuare obiectiv de scriitor.Ea actioneaza uniform si mecanic, asemenea unui robot cu mai multe capete si brate, care "intr-o clip a il facu bucati" pe "ticalosul boier". In prefata editiei din 1842, V.Alecsandri scria ca pentru prima data in literatu ra romana Negruzzi are curajul sa sublinieze ca "poporul este mai puternic decat boierimea". De fapt, in replica sa "Prosti, dar multi", insusi Lapusneanu recun oaste aceasta forta. Partea a patra are ca motto cuvintele lui Lapusneanu "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" si constituie deznodamantul nuvelei. Gasim aici o desavarsita descriere de natura, o imagine peisagistica in consonan ta cu starea sumbra si tensionala care sugereaza apropiatul sfarsit al domnului tiran. Descrierea exceleaza prin folosirea adecvata a epitetului si comparatiei. Astfel cetatea Hotinului "era muta si pustie ca un mormant de urias. Nu se auzea decat murmurul valurilor Nistrului ce izbeau regulat stancoasele ei creste sure si goale si strigatul monoton al ostasilor de straja". Scriitorul prezinta aici imbolnavirea domnului la Hotin, dorinta sa de a fi calu garit , amenintarile lui la adresa celor care i-au implinit aceasta dorinta. In final Lapusneanu moare otravit de mana doamnei Ruxandra, la indemnul lui Spancio c si Stroici, reveniti din exil. In locul ajutorului nadajduit, in ultimele sale clipe Lapusneanu ii aude pe cei mai inversunati dusmani ai sai spunandu-i: "Inv ata a muri tu, care stiai numai a omori". Nuvela are un pronuntat caracter dramatic, fiind un exemplu de aplicare a caract eristicilor dramatice in genul epic. Actiunea se desfasoara precipitat, inaintand sigur spre momentul ei culminant. Scenele dialogate domina compozitia. Personajele vorbesc, se misca si se infrunt a mereu, asa incat cititorul are impresia ca vede faptele prezentate. Confruntandu-se mereu intr-un dialog dens si fluent, personajele mentin in perma nenta tensiunea si dramatismul conflictului. De asemenea, impartirea nuvelei in patru capitole cu titluri disctincte o aseama na cu o drama in patru acte. Observam ca dialogul predomina.Naratiunea intervine doar pentru a infatisa eveni mentele ce pregatesc si explica scenele dialogate.

Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanu: Dupa cum reiese si din titlu, personajul principal al nuvelei este Alexandru Lap usneanu. Spre deosebire de Grigore Ureche, Negruzzi il va caracteriza cu obiecti vitate, dand faptelor sale o justificare istorica si psihologica.Lapusneanu acti oneaza in numele unui ideal, acela de centralizare si intarire a statului feudal si de limitare a privilegiilor boieresti. El este tipul feudalului crud, deprins sa-si exercite nestingherit vointa lui ti ranica.

Mijloace de caracterizare: 1. Portretul sau se contureaza din fapte, gesturi si cuvinte. Cand se intoarce in tara cu ajutor strain, Lapusneanu este intampinat de o solie a boierilor lui Tomsa. Acestia ii spun ca nu este iubit si nici dorit in tara s i-i sugereaza sa se intoarca din drum. Din aceasta prima confruntare cu boierii reiese caracterul voluntar si despotic al lui Lapusneanu, care se detaseaza de ceilalti prin superioritatea rece si rep lica incontestabila. Compararea propriei sale hotarari de a merge inainte cu ape le Dunarii dovedeste inutilitatea oricaror strategii ale boierilor lui Tomsa: " Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt". Atitudinea despotica a lui Lapusneanu se degaja din replica hotarata, devenita o adevarata maxima, din vorbirea rece si taioasa: "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu...si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre v oi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra". Dialogul pune deasemenea in lumina vointa ferma a lui Lapusneanu de a ingradi pu terea boierilor. Pentru atingerea acestui tel el va folosi toate posibilitatile spiritului sau. Foarte diplomat, Lapusneanu isi ascunde la inceput adevaratul caracter.Desi stie ca boierii ii sunt dusmani, el simuleaza convingerea ca tara il "asteapta cu bu curie". Jocul violent al fizionomiei, reactiile fizice notate concis de autor, tradeaza tensiunea launtrica a personajului. Astfel ochii ii " scanteiara ca un fulger", rasul ii era "sinistru", "muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma clipeau". Intrebat de boieri cu ce va intretine " asta negura de turci" care-l insoteau, i mpulsivul Lapusneanu stie sa intoarca ascutisul sabiei verbale si sa puna in fat a adversarilor optiunea sa: "Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pe care-i jupiti voi.Voi mulgeti lapt ele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pre voi". Sensul eufemistic, figurat, derivat de la verbul " a mulge " da acestei replici o puternica incarcatura expresiva. Lapusneanu ii apara aici pe tarani,dar o face nu din iubire pentru ei, ci din ur a sa fata de boieri. Alcatuit din contraste tari, din jocuri de lumini si umbre, investit cu trasatur i exceptionale si pus sa actioneze in situatii de exceptie, Lapusneanu este un p ersonaj romantic. El il intruchipeaza pe tiranul a carui trasatura dominanta est e cruzimea. Bun cunoscator al psihologiei umane, Lapusneanu intelege imediat ca sfaturile fa tarnice ale lui Motoc, de a renunta la ostenii ce-l insoteau, urmareau doar sa-l faca neputincios in fata lui Tomsa. Mai subtil si mai viclean decat Motoc, el rastoarna planul situatiilor si-l atra ge pe vornic in capcana. Ii divulga cu brutalitate fatarnicia si toate marsaviil e savarsite, facand intrigantului boier cea mai reusita caracterizare:

"Dar tu, Motoace? ....invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, .....ai vandut pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa; spun e-mi, n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?" Si, intrucat caracterul intrigant al boierului face casa buna cu cruzimea domnul ui, Lapusneanu stie sa adoarma vigilenta tradatorului si il tine pe langa el, co nvins fiind ca-i va fi "trebuitor" pentru a se usura de "blastemurile norodului" . In etichetearea lui Motoc domnul foloseste proverbul "lupul parul schimba, dar naravul ba", care subliniaza totodata substratul psihologic al observatiei, dip lomatia lui Lapusneanu. "Uratul caracter" al domnului se sezvaluie intr-un sir intreg de cruzimi. El inc endiaza toate cetatile boieresti, cu exceptia Hotinului, iar capetele boierilor spanzurau tot mai des in poarta curtii. Cand doamna Ruxandra il roaga sa puna capat "varsarilor de sange" si

"lacrimilor jupaneselor vaduve", despotul cel crud, deprins sa ucida, este cupri ns de manie. Subliniindu-i violenta, scriitorul surprinde gestul mainii care "se reazema de junghiul din cingatoarea sa". Partea a treia dezvaluie duplicitatea caracterului lui Lapusneanu. In realizare a planurilor sale acesta biruie prin viclenie, iar in imprejurari dramatice isi pastraza sangele rece. Astfel in biserica, pe cand facea mincinosul legamant de impacare cu boierii, da ndu-le speranta ca vor putea ocupa iarasi posturi, ca sa adune noi avutii din su doarea taranului", nimeni nu-i putea banui intentiile sangeroase. Scriitorul not eaza doar ca era "foarte galben la fata", iar "racla sfantului ar fi tresarit ca un semn rau prevestitor". Semnele prevestitoare sunt tot un procedeu romantic. Violentei de limbaj si hotararii din primul capitol ii iau acum locul falsa auto mustrare, apelul la limbajul biblic ori pioasa invocare a cuvantului evanghelic, toate subliniind de fapt ipocrizia personajului: - " Bate-voi pastorul si se vor imprastia oile".... - " Sa iubesti pre aproapele tau ca insuti pre tine" - pretinde inaintea macelul ui fatarnicul domn. Crudul Lapusneanu pregateste cu minutiozitate scena uciderii celor patruzeci si sapte de boieri. Astfel el umple curtea cu "lefegii inarmati" si porunceste ca p atru tunuri sa fie indreptate spre poarta, pentru ca "sa nu iasa nime". Aceste s emne rau prevestitoare ii ingrijoreaza pe boieri si anunta parca scena macelului . In timpul macelaririi boierilor, Lapusneanu priveste totul cu detasare si rade s atisfacut, desi odiosul tablou il facea pe Motoc sa simta "parul zburlindu-se in cap si dintii sai clantanind".

Inteligent, Lapusneanu isi da seama de forta multimii ce talazuia in fata curtii . De aceea, cand Motoc il sfatuieste sa traga cu tunurile in targoveti, deoarece nu sunt decat "niste prosti", iar el este boier mare, domnul ii replica taios: " Prosti, dar multi". Aceasta replica celebra a devenit in timp o maxima de larg a circulatie. Necrutator si lucid, Lapusneanu urmareste cu o unda de sadism reactiile vornicului in fata multimii care-i cere capul.El curma taios vaicarelile boierul ui vanzator: " Nu te mai boci ca o muiere, fii roman verde!...Ce sa te mai spovedesti? Ce-ai sa-i spui duhovnicului? Ca esti un talhar si un vanzator? Asta stie toata Moldov a!" Apoi, satisfacut ca i s-a ivit prilejul sa-i plateasca lui Motoc toate marsaviil e savarsite, domnul ordona despotic sa fie predat poporului. Caracterul romantic al personajului este determinat si de punerea sa in situatii exceptionale, prin descrierea unor scene neobisnuite. Astfel, cruzimea sa ajunge la sadism atunci cand - cu propria sa mana - el face o piramida din capetele boierilor ucisi si i-o arata doamnei, pentru a-i da un " leac de frica". De asemenea, desi ii promisese doamnei ca va pune capat varsarilor de sange, Lap usneanu actioneaza in continuare despotic impotriva celor banuiti de tradare. In dorinta sa de a ingradi privilegiile boieresti, el " scotea ochi, taia maini , ciuntea si seca pre cine avea prepus". Lapusneanu este facut pentru scene tari si se mentine pe aceasta linie pana la s farsitul nuvelei. Imbolnavindu-se la Hotin, el cere sa fie calugarit, dar apoi respinge calugarire a, amenintand cu moartea pe toti cei din jurul sau. Desi se afla pe patul mortii, mana lui cauta instinctiv sabia ca sa ucida.Nu gas este insa decat un potcap, pe care-l arunca in capul calugarului ce-l veghea. Acestui personaj sangeros Negruzzi a stiut sa-i dea un sfarsit pe masura. De ace ea el n-a respectat adevarul istoric, i-a pastrat in viata pe Spancioc si pe Str oici, care revin la Hotin si-o determina pe doamna Ruxandra sa-l otraveasca. Spa ncioc insusi desclesteaza cu pumnalul dintii muribundului " mugind ca un taur ce vede trunchiul si securea". Tot el ii toarna pe gat ultima picatura de otrava. Situandu-se pe o pozitie opusa lui Grigore Ureche, Negruzzi caracterizeaza perso najul cu obiectivitate, dand faptelor sale o justificare istorica si psihologica . El actioneaza in numele unui ideal, acela de a intari si centraliza puterea st atului feudal si de a ingradi privilegiile boieresti. 2. Caracterizarea prin gesturi si mimica: Gesturile si mimica tradeaza caracterul personajului, intregindu-i portretul mor al. Astfel, in dialogul cu solia lui Tomsa ochii lui Lapusneanu "scanteiara ca u n fulger". Scriitorul mai noteaza ca rasul lui prefacut, faptul ca " muschii i se suceau in rasul acesta si ochii lui hojma cli peau". La slujba din biserica domnul, care saruta smerit moastele Sfantului Ioan, " era foarte galben la fata", fapt ce tradeaza tensiunea launtrica a personajului.

Boierilor sositi la masa domneasca Lapusneanu le ureaza cu prefacatorie bun-veni t "silindu-se a zambi", iar in timpul macelului "el radea". 3. Dar Lapusneanu este caracterizat si de alte personaje. Astfel, in final, mitropolitul Teofan ii spune doamnei : "Crud si cumplit este o mul acesta, fiica mea". 4. Caracterizarea prin antiteza cu alte personaje: Caracterizarea doamnei Ruxandra: Caracterului crud si sangeros al domnului scriitorul ii opune prin antiteza roma ntica gingasia si bunatatea doamnei Ruxandra, fiinta blanda, angelica, ireala pa rca. Lipsita de consistenta ca personaj, ea este un simplu termen de contrast, rod al imaginatiei scriitorului. Doamna nu-si iubeste sotul pentru ca acesta nu este c apabil de " simtire omeneasca". 5. Comentariul autorului : Exista insa si cateva pasaje in care interventiile directe ale scriitorului ii t radeaza atitudinea fata de personaj. Astfel discursul de impacare cu boierii din biserica este catalogat de Negruzzi drept o "desantata cuvantare". Descrierea scenei in care sunt macelariti boierii - inceputa cu "inchipuiasca-si cineva" - tradeaza dezaprobarea scriitorului fata de acest macel. * * *

Personajele secundare: Mitropolitul Teofan: Un personaj episodic este Mitropolitul Teofan. Portretul sau se impune mai ales sub aspectul desavarsitei perfidii. Cand doamna Ruxandra - aflata in dilema romantica de a alege intre fiu si sot sovaie si ar dori aprobarea mitropolitului pentru a-l otravi pe Lapusneanu, rasp unsul acestuia vine ticluit cu perfidie. Cuvintele ii subliniaza caracterul si i nteresele. In ciuda tonului milostiv, replica lui exceleaza in ambiguitate si fatarnicie, c uprinzand de fapt aprobare uciderii domnului: "Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea. Domnul Dumnezeu sa te povatuiasca. Iar eu ma duc sa gatesc tot pentru purcederea noastra cu noul domn; si pre cel vechi, Dumnezeu sa-l ierte si sa te ierte si pre tine". Caracterizarea lui Motoc:

In urmarirea destinului vornicului Motoc, Negruzzi n-a respectat adevarul istori c, intrucat acesta n-a murit in realitate sfasiat de popor, ci a sfarsit in Polo nia. Motoc este un personaj tipic pentru boierimea insetata de avere, neanduplecata s i dispretuitoare fata de cei pe care-i asuprea, slugarnica, perfida si lasa, afl andu-se - dupa interese - alaturi de domn sau impotriva lui. Boierul manifesta de la inceput dispret fata de popor.Trimis de Tomsa sa-l intoa rca din drum pe Lapusneanu, el spune ca " asa este obiceiul poporului nostru, sa faca din tantar armasar". Apoi tot el, boierul vanzator, ii spune ca tara nu-l iubeste si nu-l vrea domn. Vazand hotararea lui Lapusneanu de a nu da inapoi, boierul incearca sa-l despart a de oastea sa, pentru a-l face inofensiv, si ii promite sprijinul moldovenilor: "Cruta pe biata tara, Doamne! Sloboade ostile aceste de pagani!". Cunoscand psihologia boierului vanzator, Lapusneanu foloseste expresivul proverb "Lupul parul schimba, dar naravul ba" si-i face cea mai reusita caracterizare: "Dar tu, Motoace? Invechit in zile rele, deprins a te ciocoi la toti domnii, ai vandut pre Despot, m-ai vandut pre mine, vei vinde si pre Tomsa. Spune-mi, n-as fi un natarau de frunte de m-as increde in tine?" Nereusind nici prin aceasta viclenie sa-l piarda pe Lapusneanu, perfidul boier i se supune si " ii saruta mana asemenea cainelui care , in loc sa muste, linge m ana care-l bate". Slugarnic, asistand la macelul boierilor, vornicul face eforturi sa rada, doar p entru a-i face pe plac stapanului, pentru ca in realitate simtea "parul zburlind u-se pe cap si dintii sai clantanind". Cand Lapusneanu - intrecandu-l in perfidie - il intreaba daca a facut bine ca a scapat tara de "asa o raie", Motoc il aproba cu dezgustatoare lingusire: "Maria-ta, ai urmat cu mare intelepciune. Eu de mult aveam de gand sa sfatuiesc pe maria-ta la aceasta, dar vad ca intelepciunea mariei-tale au apucat mai inain te". Motoc apare in toata goliciunea caracterului sau atunci cand armasul il vesteste ca norodul ii vrea capul. Lasitatea sa dezgustatoare si dispretul fata de cei multi, considerati de el "ni ste prosti" reiese din tanguirea sa in fata domnului: "Dar, milostive Doamne, pune sa deie cu tunurile intr-insii, sa moara toti! Eu s unt boier mare, ei sunt niste prosti!". Motoc se vaita, se roaga, isi smulge barba si numai cu greu reusesc lefegiii sal arunce acelei "idre cu multe capete" pe care o saracise. Cel care fusese toata viata o unealta a domnitorului, sfarseste acum pentru a do vedi "cum plateste Alexandru-voda la cei ce prada tara". Spancioc si Stroici sunt personaje cu totul episodice. Ei sunt boieri cu dragos te de tara, curajosi si devotati domnului pe care-l slujesc. Desi constituite schematic, aceste personaje joaca un rol deosebit in rezolvarea

conflictului. Dupa infrangerea lui Tomsa, ei fug din tara de teama lui Lapusnea nu, dar cand reusesc sa treaca granita, le striga urmaritorilor: " Spuneti celui ce v-au trimis ca ne vom vedea pan'a nu muri"!. Aceste cuvinte suna ca o preves tire a reantoarcerii lor in momentul mortii domnului. Cei doi boieri deschid si incheie destinul crudului Lapusneanu. Cu riscul de a nu respecta adevarul istoric, Negruzzi ii pastreaza in viata pe S pancioc si pe Stroici pentru a da unitate si concizie nuvelei.

Realizarea artistica: Faptele sunt prezentate intr-o limba aleasa, dar fara podoabe, presarata ici-col o cu expresii, proverbe si metafore populare. Este o limba in care isi gasesc loc si arhaismele, dar si neologisme ca "intriga nt" , "curtezan" , "regenta" etc. Arhaismul este folosit ponderat, pentru reconstituirea ieri ale costumului domnului, ale portului doamnei ori lor. Astfel in ziua ospatului "printre bumbii dulamii" o zea de sarma". In ziua macelului curtea era plina de epocii, in putinele descr in prezentarea interioare lui Lapusneanu "se zarea "lefegii " inarmati .

Negruzzi da foarte putine informatii asupra interioarelor.Sala ospatului este su gerata doar prin masa acoperita cu talgere si pahare de argint, prin ulcioarele pantecoase, pline cu vin de Cotnari si Odobesti, randuite pe langa perete, prin slugile inarmate care "dvoreau" si "dregeau" la spatele fiecarui boier. Tipic romantica este scena macelului. Dar si in descrierea valmasagului luptei N egruzzi intervine nu pentru a spune, ci pentru a ne face sa vedem intamplarile. El invita cititorul sa-si "inchipuiasca" scena si - pentru a-l face s-o vada - f oloseste verbele la imperfect, ce evoca miscarea. In felul acesta cititorul are impresia ca scena i se desfasoara in fata ochilor. Nuvela se remarca prin concentrarea frazei, prin stilul concis, prin dinamica di alogului, potrivita cu starea sufleteasca a celor ce se infrunta. Prin forta realista de evocare a trecutului, prin mijloacele artistice folosite de autor, nuvela "Alexandru Lapusneanu" ramane una din creatiile clasice ale lit eraturii noastre.