Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(1564-1569)
Contextul apariției
Nuvela “Alexandru Lăpușneanul” apare în primul număr al revistei
Dacia Literară, publicată la Iași, in 1840.
Nuvela ilustrează practic programul romantismului românesc enunțat
de mihail kogălniceanu. totodata, textul lui negruzzi este un exemplu tipic
pt literatura pașoptistă deoarece urmărește trezirea sentimentului național
prin evocarea unui episod istoric.
“Alexandru Lăpușneanul” este prima nuvela istorică românească
realizată și păstrată; punct de plecare pentru întreaga literatura romana.
Incadrarea in curent
Nuvela aparține romantismului prin următoarele elemente:
inspirația din istorie
tema nuvelei: evocarea domniei lui alexandru lăpușneanul
prezentarea unui erou excepțional care evoluează in împrejurări
excepționale.
predilecție pt scene sângeroase
antiteza- procedeu de stil favorit
diversificarea vocabularului in care predomina registrul arhaic al
limbii
redarea culorii locale evidențiate prin descrierea interioarelor, a
vestimentației personajelor, a ospățului domnesc. ortografierea
numelui propriu in forma articulata reprezintă un arhaism
morfologic, fiind o alta modalitate de redare a culorii locale.
2. Explicatia titlului
Titlul situeaza in centrul naratiunii personajul care concentreaza
intreaga actiune in jurul sau. Forma articulata a numelui propriu
“Lapusneanul” este un arhaism morfologic si se-nscrie in seria procedeelor
romantice, deoarece sugereaza culoarea epocii.
3. Tema
Evocarea domniei lui Lapusneanu. O tema secunndara de factura
romantica e aceea a urmaririi destinului unui tiran: marirea si prabusirea
acestuia, evolutia de la orgoliu si cruzime la singuratate si la teroarea de a fi
neputincios in fata mortii.
4. Perspectiva narativa
Perspectiva narativa folosita in nuvela e cea obiectiva, naratiunea fiind
realizata la persoana a 3-a, singular. Naratorul e obiectiv, dar sunt anumite
pasaje in care foloseste epitete de caracterizare cum ar fi: “miselul boier”,
“desantata cuvantare”, care evidentiaza tendinte subiective ale naratorului.
Cap al treilea are ca motto “capul lui motoc vrem” si are in centru episodul
sangeros al uciderii celor 47 de boieri. Cuvantarea domnitorului din biserica
caracterizat de narrator drept „desantata” reprezinta un exemplu de
prefacatorie si falsitate.
Vestimentatia domnitorului prezentata in amanunt de scriitor indeplineste
doua roluri in text:
- este o modalitate de redare a culorii epocii, fiind un procedeu
romantic
- este un mijloc de a sugera dorinta de impunere a puterii si a
autoritatii domnesti
Reactia domnitorului: ”era foarte galben la fata” evidentiaza caracterul
duplicitar avand in vedere ca Lapusneanu cere iertare mincinoasa de la
boier, in timp ce le pregateste un ospat „criminal”.
O alta modalitate de conturare a culorii locale o reprezinta descrierea
ospatului domnesc la care sunt invitati cei 47 de boieri. Enumerarea
mancarurilor aduse la masa subliniaza grija autorului pentru detalii si
totodata o buna cunoastere a epocii.
Scena macelului inspirata din cronica lui Grigore Ureche este de o
cruzime rar intalnita si evidentiaza comportamente umane surprinse in
situatii limita. Boierii aflati in fata mortii au atitudini diferite: cei batrani se
resemneaza si isi accepta sfarsitul, iar cei tineri incearca sa se apere.
Comportamentul lui Lapusneanu in scena macelului este elocvent
pentru caracterul lui crud, sadic si neomenos: Lapusneanu rade cinic,
privind uciderea boierilor; mai mult chiar il obliga si pe Motoc sa priveasca
scena sangeroasa. Macelul din palat este extins si in curte, unde slugile
boierilor sunt trecute si ele prin sabie. Ecouri ajung dincolo de zidurile
palatului si in curand norodul se strange la curtea domneasca.
Pentru prima data in literatura romana este conturat personajul
colectiv, multimea, prin procedee care prefigureaza realismul. Scriitorul
surprinde in amanunt psihologia multimii adunate sub zidurile palatului
domnesc fara vreun scop anume „se intarata din mult in mai mult”.
Multimea actioneaza ca un tot si se conduce inconstient adoptand la
intamplare un ideal de imprumut. Dezorientarea initiala „venise fara stie
pentru ce a venit si ce vrea. Incepu a se strange in cete si a se intreba unii
pe altii ce sa ceara” dispare in momentul in care un glas din multime
rosteste: „Capul lui Motoc vrem!”. Tot grupul repeta atunci strigatul care
devine expresia unui comportament sinergic. Scena evidentiaza conflictul
social si totodata ii aduce domnitorului razbunarea mult asteptata pe cel
care il tradase candva.