Alexandru Lapusneanul

Nuvela apare in primul numar al revistei Dacia literara(ianuarie 1840) si este considerata o
nuvela istorica de factura romantica.Caracterul de nuvela istorica este conferit de natura evenimentelor
relatate ,precum si de personajul principal : o figura reprezentativa si controversata din istoria
medievala a Moldovei.Incadrarea in romantism este consecinta exploatarii in nuvela a unor elemente
tipic romantice: sursa de inspiratie(fapte de ordin istoric), natura personajului principal(personaj
exceptional in imprejurari atipice), antiteza ca procedeu compozitional.
Tema nuvelei este constituita de ambitia nemasurata a domnitorului de a mentine un mod de a
conduce agresiv, de tip totalitar. Tema este dezvoltata de-a lungul celor 4 capitole cu titluri
semnificative , care corespund momentelor esentiale din evolutia subiectului nuvelei: Daca voi nu ma
vreti,eu va vreu , Ai sa dai sama,doamna!... , Capul lui Motoc vrem.. , De ma voi scula ,pre multi
am sa popesc si eu.
Primul capitol debuteaza cu momentul revenirii la tron a domnitorului Alexandru Lapusneanul,
moment istoric exploatat de Negruzzi in descendenta cronicilor din care se inspira.Este de remarcat
faptul ca Negruzzi renunta la respectarea cu fidelitate a adevarului istoric, compiland evenimente care
se desfasurasera la o distanta apreciabila in timp cu scopul de a amplifica dramatismul scenei.Faptele si
personajele sunt prezentate aici in maniera istoricului si mai putin in maniera creatorului de literatura,
iar personajele sunt introduse in scena intr-o maniera teatrala, sublinindu-se in mod incipient,schitat
conflictul.La sugestia lui Motoc,care subliniaza impotrivirea poporului,Lapusneanul raspunde cu o
siguranta care prefigureaza ambitia domnitorului:Daca voi nu ma iubiti,eu va iubesc pre voi si voi
merge ori cu voia ori fara voia voastra..Sa ma intorc?Mai de graba isi va intoarce Dunarea cursul
indarat.
Conflictul de ordin politic si social se contureaza astfel pe masura ce Lapusneanul declara cu
tarie intentia de a pedepsii lacomia boierilor :Sunt alti trantori de care trebuie curatit stupul; in acelasi
timp il castiga de partea sa pe Motoc, boierul care printr-o viclenie disimulata doreste sa ramana in
preajma domnitorului.
In capitolul al doilea naratorul prefigureaza printr-o strategie anticipativ parcursul noii domnii
a lui Lapusneanul :Norodul pretutindene il intampina cu bucurie si nadejde,aducandu-si aminte de
intaia lui domnie,in care el nu avusese vreme as dezvalui uratul caracter. Noua domnie a lui
Lapusneanul pare a fi un sir de pedepse crude pentru cei care i se impotrivesc.O pauza descriptiva este
utilizata pentru a o prezenta, in antiteza, pe doamna Ruxanda, infatisata ca o figura feminin supusa si
infricosata de faradelegile domnitorului.Amenintata de o vaduva,Ruxanda incearca sa-l convinga sa
renunte la seria de atrocitati cu care-i ingrozise pe boieri,iar domnitorul ii promite un leac de frica.
Capitolul al treilea se deschide cu o scena simbolica ,in mare masura anticipativ prin sugestia
pe care o contine.Boierii se afla la slujba,iar domnitorul ,impotriva obiceiului sau se infatiseaza
imbracat cu toata pompa domneasca , intr-un gest de prefacuta smerenie saruta moastele Sf. Ioan ;
moment surprins de narator cu precizia detaliului semnificativ : spun ca in minutul acela el era foarte
galben la fata si ca racla sfantului ar fi tresarit.Discursul domnitorului este o pledoarie pe tema iubirii
aproapelui, insa boierii Spancioc si Stroici,tematori,renunta precauti la ospatul oferit de

Lapusneanul.Cei 47 de boieri invitati sunt macelariti,iar capetele lor sunt asezate,din ordinul lui
Lapusneanul,intr-o piramida potrivit rangului fiecaruia,in vreme ce Motoc este cerut de multimea
manipulata cu viclenie de domnitor.Spancioc si Stroici reusesc sa fuga si sa scape de armasul trimis pe
urmele lor de catre domnitor.
Capitolul patru realizeaza un salt temporal la o distanta de 4 ani, vreme in care domnitorul
renunta la crime,dar inventeaza alte pedepse : scotea ochii,taia mani,ciuntea si seca pe care avea
prepus ,insa prepusurile lui erau parelnice ,caci nimeni nu mai cuteza a carti catusi de putin.Dorinta de
a-i prinde pe Spancioc si pe Stroici nu se implineste si ca sa-i urmareasca de aproape, domnitorul se
muta in cetatea Hotinului,unde se si imbolnaveste.In delir marturiseste ca ar vrea sa fie calugarit,iar
doamna Ruxanda,la sfatul boierilor, il proclama domn pe Bogdan.Lapusneanul moare otravit de
Spancioc si de Stroci, iar naratorul incheie nuvela in aceeasi maniera de istoric in care o si deschide :
acest fel fu sfarsitul lui Alexandru Lapusneanul,care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei.La
monastirea Slatina,zidita de el, unde e ingropat se vede si astazi portretul lui si al familiei sale .
Nuvela este reprezentativ pentru perioada n care apare, din punctul de vedere al sursei de
inspiraie , al eroului prezentat , precum i al interferenei influenelor curentelor literare care coexista
n epoc graie contextului cultural romnesc. Inspiraia istoric, evocat de Kogalniceanu ca linie
estetic fundamental n articolul Introducie ( un manifest, de fapt, al romantismului romnesc), este
subtil integrat de Negruzzi n maniera unui adevrat creator de literatur, scriitorul avnd capacitatea
de renuna la mimesisul pur prin respectarea adevrului istoric n favoarea literaturizrii , procedeu prin
care faptele converg nu ctre radiografierea unei epoci ci ctre transfigurarea ei artistic. Domnitorul
este eroul tipic romantic, de natur excepional , acionnd n mprejurri atipice.
Personalitatea sa este o interferen de lumini i umbre, de tresriri de umanitate i atrociti
greu de imaginat. Complexitatea sa deriv din plasarea n contrast sau n antitez cu celelate personaje:
cruzimea lui e accentuat n raport cu blndeea domniei Ruxanda, atitudinea fa de boieri i fa de
mulime e contrabalansat de ipocrizia lui Mooc i de uneltirile lui Spancioc si Stroici. n privina
apartenenei la curent, nuvela e romantic prin personaj si prin antitez, dar clasic prin ton, atitudine,
echilibru compoziional; ea rmne o oper reprezentativ pentru o perioad de definitivri ale
formulelor literare, cea mai bun dovad a valorii sale fiind rezistena la unghiuri critice multiple de-a
lungul timpului.