“Alexandru Lapusneanul”

-nuvela istorica, romantica, pasoptista-

de Costache Negruzzi

Prima nuvela istorica din literature romana “Alexandru Lapusneanul” de Costache

Negruzzi, apartine prozei romantice, fiind publicata in perioada pasoptista, in primul
numar al revistei “Dacia literara”.

“Alexandru Lapusneanul” este o nuvela deoarece este o constructie riguroasa, epica,

in proza, cu un fir narativ central si conflict concentrat. Personajele relativ putine si
caracterizate succinct pun in lumina trasaturile personajului principal.

Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care se inspira din
trecutul istoric in ceea ce priveste tema, subiectul, personajele si culoarea epocii.

Este o nuvela istorica deoarece are ca tema evocarea celei de-a doua domnii a lui
Alexandru Lapusneanul. Lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si conecintele
detinerii puterii de catre un domitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din
Moldova secolului al XVI-lea. Doua episoade care infatiseaza tema luptei pentru putere
sunt notabile: unul, concentrat in replica rostita de Lapusneanul “Daca voi nu ma vreti,
eu va vreu…” la intalnirea lui cu solia boierilor, si scena uciderii celor 47 de boieri,
ilustrativa pentru cruzimea tiranului medieval.

Perspectiva narativa este obiectiva, iar naratiunea la persoana a III-a aminteste,

prin concizie, de relatarea cronicarilor. Naratorul omniscient, omniprezent, sobru,
detasat intervine rareori prin epitete, prin care preizeaza ipostazele personajului:
“domnului”, “taranul”, “bolnavul”.

Titulul este specific nuvelei istorice si focalizeaza atentia asupra protagonistului, in

jurul caruia se vor concentra conflictele nuvelei si la care se vor raporta toate celelalte
personaje.

Din punct de vedere al compozitiei, naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin

inlantuirea secventelor narative si a episoadelor. Incipitul si finanul se remarca prin
sobrietate.
 Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru
capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol
rezumativ, fiind replici importante rostite de personaje: “Daca voi nu ma vreti, eu va
vreu…”, “Ai sa dai sama, doamna!”, “Capul lui Motoc vrem…”, “De ma voi scula, pre multi
am sa popesc si eu…”

Capitolul I cuprinde expozitiunea si intriga. Expozitiunea este reprezentata de

intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul la tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei
armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimisi de domnitorul
Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici. In intriga regasim hotararea domnitorului de
a-si relua tronul si dorinta sa de rabunare fata de boierii tradatori.

Capitolul al II-lea corespunde cu desfasurarea actiunii si cuprinde intamplari

declansate de revenirea la tron a lui Alexandru Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia,
incendierea cetatilor Moldovei, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri,
fapte urmate de interventia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a inceta cu
omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face.

Capitolul al III-lea reprezinta punctul culminant. Acesta contine mai multe scene
romantice, prin caracterul exceptional: discursul domnitorului la slujba religioasa de la
mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc si
multimea revoltata.

In capitolul al IV-lea, este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire.

Dupa patru ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului.
Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Deoarece isi revine,
ameninta sa-i ucida pe toti, doamna Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-l otravi.

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii. Nuvela

incepe cu intoarcerea lui Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie, actiunea
desfasurandu-se apoi la curtea domneasca si la mitropolie. Ultimul capitol reda moartea
domnitorului, patru ani mai tarziu, in cetatea Hotinului.

Stilul narativ se remarca prin sobrietate si concizie. Registrele stilistice confera

culoare locala, prin expresii populare, regionalisme: “vreu”, “pana” , arhaisme” “armas”,
“vornic”.

Conflicul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puterica a

personajului principal. Principalul conflict este de ordin politic si vizeaza lupta pentru
putere intre domnitor si boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc,
particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului.
 Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,
exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului
tiran si crud. El este construit din contraste, are calitati si defecte puternice.

In proza romantic, conflictele exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de

antiteza, cum este cuplul construit pe tiparul romantic inger-demon, doamna Ruxandra si
Lapusneanul.

Crud, hotarat, viclean, inteligent, bun cunascator al psihologiei umane, personajul

este puternic individualizat.

Caracterizarea indirecta, prin fapte, evidentiaza in maniera romantica cruzimea

personajului si hotararea sa. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide. Abil,
disimulat, se foloseste de momentul slujbei, de vestimentatie si de coroana domneasca
“in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca”. Crud, ordona soldatilor
uciderea celor 47 de boieri, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care o
arata cu satisfactie doamnei. Diplomat, bun cunascator al psihologiei umane, inteligent,
reuseste sa manipuleze masele si boierii.

In deznodamant este infatisata moartea tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la
cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage la cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,
domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Replica “De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu…” exprima dorinta puternica de a se razbuna. Lapusneanul ameninta ca-i va
ucide pe toti, inclusiv pe propriul fiu, urmasul la tron, asa incat doamna Ruxanda accepta
sfatul boierilor de a-l otravi.

Naratorul realizeaza un portret fizic al domnitorului cu prilejul discurusului de la

mitropolie “Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie,
avea cabanita turceasca. Portretul moral este realizat in mod direct, prin epitetul
“nenorocitul domn”, sau prin indicarea ipostazelor personajului: “domnul”, “tiranul”,
“bolnavul”.

Sunt folosite epitelele si in caracterizarea realizata de alte personaje “Crud si

cumplit este omul acesta” si autocaracterizarea “n-as fi un natarau de frunte, cand m-as
increde in tine?”.

Prima nuvela istorica este o capodopera, potrivit criticului George Calinescu “Nuvela
istorica “Alexandru Lapusneanul” ar fi devenit o scriere celebra ca si “Hamlet” daca
literature romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale”.