Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi
-nuvela romantica de inspiratie istoricaOpera literara Alexandru Lapusneanul este prima nuvela istorica din literatura romana, o
capodopera a specie, publicata in primul numar al revistei Dacia literara, la 30 ianuarie 1840, nuvela
ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice, istoria nationala, potrivit recomandarilor lui Mihail
Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat Introductie, care constituie si manifest literar al
romantismului romanesc.
Aceasta opera literar este o nuvel istoric de factur romantic.Ca nuvel , este o specie epic
n proz, cu o construcie riguroas, in care se prezinta faptele verosimile, avand un conflict riguros,
construit in jurul unor personale centrale. Personajele sunt relativ puine, caracterizate succint i
graviteaz n jurul personajului principal.Este o nuvel istoric pentru c este inspirat din trecutul istoric:
tema, subiectul, personajele i culoarea epocii (mentaliti, comportamente, relaii sociale, obiceiuri,
vestimentaie, limbaj).
Imaginea personalitii domnitorului Alexandru Lpuneanul este conturat din Letopiseul rii
Moldovei de Grigore Ureche. Tot din cronica lui Ureche Negruzzi preia scene, fapte i replici (de
exemplu: motoul capitolului I i al IV-lea), dar se distaneaz de realitatea istoric prin apelul la ficiune i
prin viziunea romantic asupra istoriei, influenat de ideologia paoptist. Negruzzi comprim, omite
sau modific unele fapte istorice (de exemplu: decapitarea lui Motoc la Liov). Scriitorul transform
evenimentele menionate de cronicar n scene ample/ episoade (de exemplu: uciderea boierilor), crora le
confer o desfurare narativ impus de evoluia conflictului.
Tema nuvelei o contituie un episod din istoria Moldovei, din secolul al XVI-lea, concentrat
asupra luptei pentru impurenerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor
crud,tiran, din cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Incipitul rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui
vindicativa, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, obiectiv, iar prin mentionarea
portretului votive se realizeaza caracterul verosmil, specific nuvelei : Acest fel fu sfarsitul lui Alexandru
Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei..
Sub raport compositional, evenimentele narrate sunt dispuse in 4 capitole simetrice, insotite de
cate un motto semnificativ: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu(capitolul I), Ai sa dai sama,
Doamna!(capitolul al II-lea),Capul lui Motoc vrem(capitolul al III-lea), De am sa ma scol, pe multi
am sa popesc si eu(capitolul al IV-lea). De asemenea, in fiecare capitol, secventele natarive se succed
liniar si cronologic.
Ca in orice nuvela, actiunea urmareste un singur fir epic si poate f i structurata pe momentele
subiectului. Capitolul I cuprinde expozitiunea, in care are loc intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul in
Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc (acesta fusese inlaturat in urma unei tradari a lui
Motoc, Spancioc, Stroici si a lui Veverita) si intriga,formata de dorinta sa de razbunare fara de boierii
tradatori. Capitolul al II-lea corespunde desfasurarii actiunii si cuprinde o serie de evenimente declansate
de reluarea domniei de catre Alexandru Lapusneanul ( fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor,
desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, interventia doamnei
Ruxandra pe langa domnitor pentru a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face).
Capitolul al III-lea contine mai multe scene romantic cu caracter memorabil: participarea si discursul
domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri,
omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si leacul de frica pentru doamna Ruxandra. Acest
capitol cuprinde punctul culminant al nuvelei. In ultimul capitol, al IV-lea, este infatisat deznodamantul,
moartea tinarului prin otravire. Retras in cetatea Hotinului si bolnav de friguri, domnitorul este calugarit,
dar in momentul in care isi revine ameninta sa-i ucida pe toti, lucru care o determina pe doamna Ruxandra
sa accepte sfatul boierilor de a-l otravi.
Conflictul nuvelei este bine conturat si imbraca doua forme: exterior si interior. Cel exterior, de
natura romantica, se bazeaza pe opozitia dintre boieri si domn, dintre multime si domn sau dintre doamna

Ruxandra si Alexandru Lapusneanul. Acest conflict evolueaza gradat pana la scena linsarii lui Motoc si
mai apoi pana la moartea in chinuri a domnitorului otravit. Conflictul interior se bazeaza pe setea
domnitorului de a vedea suferinta. Sub imperiul acestuia, Alexandru Lapusneanul apare ca un personaj
sfasiat de propria-i alcatuire sufleteasca.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizare si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui
Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitol, evenimentele se desfasoare
indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secventa mortii domitorului
de patru ani mai tarziu.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care
actioneaza in situatii exceptionale (scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc). Intruchipeaza tipul
domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din contraste si are o psihologie complexa, calitati si
defecte puternice. El este crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei
umane si abil politic. Doamna Ruxandra este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza
cu Lapusneanul ( blandete/cruzime, caracter slab/caracter tare). Ea nu actioneaza din vointa proprie nici
cand ii cere sotului sa inceteze cu omorurile, nici cand il otraveste. Boierul Motoc reprezinta tipul
boierului tradator, viclean,las si intrigant, care nu urmareste decat propriile interese. Personajul colectiv,
multimea revoltata, apare pentru prima data in literatura noastra. Este intruchipata de taranii saraciti si
umiliti de catre domnitor.
Modurile de expunere predominante sunt naratiunea si dialogul. Perspectiva este obiectiva,
autorul este omniscient, relatarea se face la persoana a III-a. Limbajul folosit se inscribe in culoarea locala
prin prezenta registrelor arhaic si regional.
Clasicismul este reprezentat prin echilibrul compositional, evolutia gradate a conflictului, mesajul
operei si stilul concis.
Realismul este reprezentat prin scena mesei, din capitolul al III-lea si prin detasarea obiectiva a
naratorului.
Romantismul este prezent prin inspiratia din istorie, antiteza angelic/demonic, conturarea
atmosferei de epoca (descrierea vestimentariei, a obiceiurilor, a mancarurilor de la ospat si personal
prezentat ca exceptional, pus in imprejurari de exceptie).
Nuvela Alexandru Lapusneanul, scrisa de Costache Negruzzi, este o sinteza stralucita de
specific national, inspiratie romantic si classicism al formei. A constituit un model de creatie in
dezvoltarea nuvelui istorice in literature romaneasca.