Alexandru Lăpușneanu

de Costache Negruzzi

Date despre autor și operă:

Costache Negruzzi s-a născut în 1808, la Trifeştii-Vechi, lângă Iaşi şi moşteneşte
dragostea pentru literatură de la tatăl său, postelnicul Dinu Negruţ. Activitatea sa literară a
excelat în scrieri cu nuvela sa „Alexandru Lăpuşneanul”, fiind capodopera genului în literatura
română. Autorul este considerat ctitorul nuvelei romantice și istorice, în literatura română,
deoarece tot ce se scrisese până atunci în acest domeniu, se dovedise a fi doar un exerciţiu fără
prea multe rezolvări.
Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi Alexandru
Lăpuşneanul apare în anul 1840, în revista Dacia literară, încadrându-se perfect în programul
romantic al acesteia, prin valorificarea unor fapte istorice şi prin crearea de tipuri vii, puternice,
sfâşiate lăuntric de manifestări adesea contradictorii.

Încadrare în curent:
Alexandru Lapușneanul de Costache Negruzzi este un text ilustrativ pentru perioada
pașoptistă a literaturii române, perioada în care orientarea estetică predominantă este
romantismul şi ale cărei principale direcţii sunt prezentate de Mihail Kogălniceanu în
,,Introducție” la ,,Dacia literară”. Nuvela va apărea în primul număr al acestei publicaţii, ,
ilustrând astfel eforturile paşoptiştilor de a realiza o literatură originală, inspirată din realităţile
naţionale.
În Alexandru Lăpuşneanul, romantismul se manifestă la nivelul temei, personajelor,
motivelor şi procedeelor. După cum urmează:
- la nivelul temei: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de-a
doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul;
- la nivelul personajelor -≥ protagonistului îi reliefată cruzimea nemăsurată, trăsătură tipic
romantică, provenită dintr-o ură fără margini, dusă la paroxism, faţă de boierimea trădătoare
– ceea ce include personajul în anormalitate, specifică romantismului;
- de asemenea, specific personajelor romantice le este şi complexitatea caracterului;
- domnitorul are un destin spectaculos, cu ascensiuni şi căderi spectaculoase;
- temele abordate: istoria, patriotismul, luptele sociale, răzbunarea, soarta schimbătoare;
- motivele abordate: călugărirea, răsturnarea de domn, ungeri de domn, ucideri, schingiuiri;
- procedee romantice: tirade, discursuri, antiteze (între personaje), replici memorabile
(motourile celor patru capitole), redarea culorii locale, subiectivismul.

Încadrare în gen și specie

 Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict
unic, concentrat pe mai multe planuri narative și cu mai multe episoade. Personajele nu sunt
numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Este o
narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Opera Alexandru
Lăpușneanu este structurată în patru capitole, fiecare capitol având la bază câte un motto.

Viziunea despre lume

Autorul valorifică cronicile moldovenești, aducând nu un model de patriotism, ci un
antimodel de conducător ca un avertisment adresat contemporanilor într-o perioadă de
efervescență revoluționară.

Raport realitate-ficțiune
Autorul preia din opera lui Grigore Ureche imaginea personalității domnitorului Alexandru
Lăpușneanu, scene, fapte, replici (motto- ul capitolelor 1 si 4), dar se distanțează de realitatea
istorică prin apelul la ficțiune și prin viziunea romantică asupra istoriei (păstrarea lui Moțoc,
Stroici, Spancioc - ilustrează anumite tipuri umane).

Perspectiva narativă
Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detașat, predominant obiectiv, dar intervine
direct prin câteva epitete de caracterizare ( „tiran”, „mișelul boier”). Narațiunea este la persoana
a III-a, cu focalizare zero și viziune „dindărăt”.

Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală, în Moldova

secolului al XVI-lea. Evocarea artistică a unei perioade zbuciumate din istoria
Moldovei, mai exact, a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu.

Semnificația titlului
Acesta, din punct de vedere morfologic, este alcătuit dintr-un substantive propriu, care în
sens denotative indică o personalitate istorică, domnitor al Moldovei care a domnit de două ori,
fiind detronat prima oară datorită boierilor și care s-a întors a doua oară la tron, impunându-se cu
ajutor străin. În sens conotativ, titlul surprinde personajul principal al operei, tipul de domnitor
crud, despot și tiran, caracterizat prin disimulare și o bună cunoaștere a psihologiei umane.

Compozitia
Compozițional, nuvela este structurată pe patru capitole care fixeaza momentele subiectului
si poarta cate un motto. Acestea reproduc, intr-o forma usor modificata, cronica lui Ureche si S.
Dacalul, capitolul De la a doua domnie a lui Alexandru-voda Lapusneanu.

„Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” – cuvintele aparțin lui Lapușneanu, ca raspuns la îndemnul
de a renunța la tronul Moldovei adresat lui de către boierii veniți să-l întâmpine. Se refera la
conflictul, anunțat încă din expozițiune, dintre Lăpușneanu și boierii susținători ai lui Ștefan
Tomșa. Costache Negruzzi se slujește de textul lui Grigore Ureche: „Dacă au mers solii acei de
la Tomsa, si au spus lui Alexandru-voda. Atunci sa fi zis Alexandru-voda: <<De nu ma iubesc ei,
cum ii iubesc pre dansii, si de nu ma va tara, eu voiu pre dansa; si tot voi merge ori cu voie, ori
fara voie…>>”. Opozitia dintre cele doua pronume „eu” – „voi” anunta conflictul nuvelei.
Aceste cuvinte ilustreaza hotararea lui Lapusneanu de a ocupa tronul impotriva vointei marilor
boieri, si prin ele se instituie intriga;

„Ai sa dai sama, Doamna!…” – este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanu, amenintare
adresata Doamnei Ruxanda, sotia domnitorului, pentru crimele infaptuite de el. Reprezinta un
tablou ce pare a fi mai mult rezultatul fanteziei si inventivitatii scriitorului, creat cu scopul de a
patrunde in adancime personajul principal. Afirmatia vaduvei o face si pe Doamna Ruxanda
complice la faptele sangeroase ale domnitorului si starneste interventia acesteia in a tempera
conflictul generator de ura si razbunare;

„Capul lui Motoc vrem…” – sunt cuvintele multimii de tarani nemultumiti, veniti la Curte sa se
planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Mottoul
anunta cea mai dramatica parte a nuvelei, episodul antologic din punct de vedere al structurii
intime, al gradarii si echilibrului situatiilor, precum si al ingeniozitatii artistice cu care Negruzzi
a stiut sa aseze fata-n fata domnul, boierii si poporul;

„De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…” – sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanu,
aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care-l calugarisera. Amenintarea
releva o pornire demonica pe care numai moartea o poate opri.

Conflictul:
Conflict exterior: A) tensiunile dintre domn si boieri marcheaza un conflict preexistent actiunii din
nuvela, din cauza tradarii din prima domnie. Acesta se reactualizeaza odata cu opozitia solilor fata de
reintoarcerea lui Alexandru Lapusneanu, simbolizata de ignorarea ritualului de intampinare;

B) conflictul cu boierii Stroici si Spancioc, reprezentanti ai tinerii boierimi patriote, care nu se lasa
intimidati de teroarea instaurata de Lapusneanu. Sunt singurii care intuiesc capcana ospatului,
devenind in final instrumente ale dreptatii;

C) conflictul dintre, soți, Alexandru Lapusneanu si doamna Ruxandra, declansat de reprosul unei
vaduve care o acuza pe aceasta de complicitate prin pasivitate la crimele sotului sau. Conflictul ia
amploare in momentul in care Lapusneanu, deposedat de putere, ameninta sa-si ucida propriul fiu,
prilej cu care sofia s*a accepta sa devina partasa la otravirea tiranului.

Conflict interior - dintre Alexandru Lapusneanu si sotia sa, deriva din cel exterior. Este pus in evidenta
de indecizia Ruxandei de a opta intre datoria fata de sot si dragostea pentru fiul sau, postura specifica
unei eroine de tragedie antica greaca, fortata de soarta implacabila sa aleaga intre ratiune si pasiune.

Momentele subiectului
Capitolul I cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui Lapusneanu la tronul Moldovei in
fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei 4 boieri trimisi de Tomsa:
Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici) si intriga (hotararea domnitorului de a-si relua tronul si
dorinta de razbunare fata de boierii tradatori).
Capitolul al II-lea: desfasurarea actiunii, cuprinde o serie de evenimente declansate de
reluarea tronului de catre Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor,
desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, inetrventia
doamnei Ruxandra pe langa domnitor pt a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o
face.
Capitolul al III-lea: punctul culminant contine mai multe scene romantice cu caracter
memorabil: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de
la palat si uciderea celor 47 de boieri, asasinarea lui Motoc de catre multimea revoltata si „leacul
de frica pt doamna Ruxandra”.
Capitolul al IV-lea: deznodamantul este infatisata moartea tiranului prin otravire. Dupa
4 ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,
domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Doamna Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l
otravi deoarece acesta o ameninta cu moartea sa si a fiului ei.

Constructia personajelor este realizata in spiritul esteticii romantice(persj

exceptionale in situatii exceptionale), prezentate in antiteza, liniaritatea psihologica, replicile
memorabile.

Al. Lapusneanul- este personajul principal, romantic, exceptional, tipul tiranului

sangeros, crud, disimulat, viclean, avid dupa putere, dar si inteligent, bun cunoscator al
psihologiei umane, abil politic.
Personajul este caracterizat direct de catre narator, de catre alte personaje si indirect prin fapte,
limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte persoanej, gesturi, gesturi, atitudine,
vestimentatie). Naratorul realizeaza in mod direct portretul fizic al domnitorului prin descrierea
vestimentatiei specifice epocii. Caracterizarea directa realizata de alte personaje este succinta:
„Crud si cumplit este omul acesta.” (mitropolitul Teofan) „tiran ca tine” (Spancioc).
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza, in maniera romantica
cruzimea personajului si dorina lui de a distruge influenta boierilor: uciderea si schinjuirea lor,
distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostirilor moldovene.
Prin inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea
portretului moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe
boieri la curte pentru a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de
vestimentatia si de coroana domneasc, de citate biblice plasate intr-un discurs persuasiv dar
mincinos. Crud, ordona soldatilor uciderea boierilor razand in timpul masacrului.
Un alt tablou ce reliefeaza cruditatea, viclenia si sangele rece al personajului este cel in care
Lapusneanu il da pe Motoc pe mana multimii. El se foloseste astfel de Motoc pentru a scapa de
furia multimii, avand o inteligenta diabolica si o capacitate formidabila de a manipula masele.

Relația dintre Lăpușneanu și domnița Ruxandra este construită pe baza

antitezei romantice angelic-demonic. El este tipul domnitorului crud și viclean, ea este tipul
femeii blande. Plina de mila fata de suferintele norodului si inspaimantata de justitia divina ea il
roaga pe Lapusneanu sa inceteze crimele dar acesta, crud ii promite „un leac de frica”-piramida
de capete. Desi obiectiv, naratorul il numeste pe Lapusneanul „nenorocitul domn”, „tiranul”
iar pe domnita Ruxandra „buna doamna”, „duioasa muma” reliefandu-se antiteza ce sta la
baza construirii acestor doua personaje romantice.

Limbajul conține expresii populare, regionalisme fonetice („clipală”, „găsând”), dar forță de

sugestie au neologismele care conservă forma de secol XIX, unele fiind integrate în figuri de stil:
comparația „Acest din urmă cuvânt […] fu ca o scânteie electrică”, metafora „în brațele idrei acestei cu
multe capete”.

Stilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie, echilibru între termenii arhaici și neologici, o
mare frecvență a gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alternează cu stilul direct, realizat prin
dialog și intervenție izolată. Mărcile prezenței naratorului sunt: topica afectivă (antepunerea
adjectivelor „ticălosul boier”, „nenorocitul domn”) utilizată în caracterizarea directă, lexicul combinat.

Așadar, nuvela lui Costache Negruzzi, prin structură, compoziţie, personaje şi

mijloace artistice constituie prima nuvelă reuşită a literaturii noastre, o adevărată piatră
de temelie a nuvelisticii româneşti.