Intr-o miscare liniara textul impune universul unei miscari dezolante si lipsite de sens.

Actorii care st simulatori si pacientii ei ptr ca o realizeaza dar st p urtati de ea ca de o forta fatidica, natura,omul.Astfel catargele parasesc malur ile (zona securizata si securizanta) si pornesc pe mare, loc al primejdiei, infi nit,valurit. Pasarile calatoare "strabat pamanturile" itinerar nu mai putin prim ejdios. Omul calatoreste precipitat dp repere iluzorii ale norocului sau idealurilor iar gandul neinteles "strabate canturile", teritoriul opac al subiectivitatii. Acea sta miscare plaseaza tot sub scaunul riscului al inutilitatii, al desfiintarii. Indiferent unde are loc calatoria(in spatii largi deschise ale marii sau ale usc atului ori in cele ale departarilor existentiale launtrice) ea este cuprinsa de o fluiditate funesta si anihilata. Spargerea catargelor, inecarea pasarilor, desertaciunea goanei prin existenta a omului contureaza o viziune tragica a vietii : moartea, primejdie, zadarnicie, a bsurditate, lipsa de consistenta a valorilor. Extrema simplitate figurativa este compensata de repetitii si simetrii.Ca materi e lexicala avem subst si vb ce subintind arcul semantic, unind un proces, cel al miscarii si agentii lui.Dinamismul expresiv bazat pe succesiunea in cascada a v erbelor de miscare este grefat pe paralelismul sintactic si pe armonia sonora (r epetarea obsedanta in rima a sunetelor celor mai inchise) Sintagma "vanturile, valurile" dezvolta semele +desfiintare+aneantizare, distrib uindu-se ca simbol existential al zadarniciei. In ult strofa apare singurul verb care se opune dinamismului celorlalte printr-o structura profund ambigua ptr ca admite 2lecturi: neinteles (desi neinteles) ga ndul ramane(dureaza) sau gandul ramane neinteles. In ambele cazuri este vb de pe rmanenta ca atare a gandului indiferent de ipostaza lui ca icognoscibil sau de p ermananta acestei ipostaze.