Simbolismul caracteristici si etape

Trasaturi ale simbolismului european +reprezentati Centrul de dezvoltare al simbolismului a fost n Frana. Att parnasianismul ct i naturalismul sunt micri literare mpotriva romantismului. Parnasinanismul promova natura obiectivat, forma fix a poeziei, naturalismul fiind o ramur a realismului promovnd persoane care aparineau unui mediu social viciat (alcoolici, criminali). Parnasianismul l are ca i reprezentant de baz pe Thophile Gautier i de doctrina acestuia a artei pentru art, naturalismul fiind influenat de teoria evoluionist a lui Charles Darwin. Jules Lematre definea simbolismul ca fiind o comparaie prelungit, din care nu ni se d dect al doilea termen, un sistem de metafore n lan. Termenul simbolism intr n circulaie dup 1886, cnd Jean Moras mpreun cu poeii care mprteau aceleai idei i dorine de schimbare au publicat un manifest literar intitulat Le Symbolisme. Odat cu apariia simbolosmului se urmrete antistructura formelor, autorii fiind preocupai de reprezentarea substanial a lucrurilor. Folosindu-se de principiul aluzionist, simbolismul propune o nou modalitate de exprimare: prin sugestie. Autorii au ajuns la aceast modalitate de exprimare deoarece considerau c arhitectura poeziei este depit. Simbolismul apare att n poezie ct i n teatru, creatorul dramei simboliste fiind belgianul Maurice Maeterlinck care s-a nscut n Gand, dar dup ce a terminat facultatea de drept s-a stabilit n Frana. n anul 1911 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatur, punnd bazele dramaturgiei moderne. Poezia simbolist romneasc apare la sfritul secolului al XIX lea. Simbolismul romnesc ncorporeaz parnasianismul, spre deosebire de cel francez, dar este un curent antiromantism i antismntorism. n literatura romn s-au afirmat ca reprezentani ai simbolismului tefan Petic, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu i mai ales George Bacovia. Temele folosite n poeziile simboliste romneti sunt: suferina, nedreptatea, mizeria, nencrederea, dispreul, avnd ca surs de inspiraie mediul citadin. Natura i culorile sunt descrise i alese n funcie de sentimentele i strile poeilor, sugernd izolare moral i nsingurare. Ploaia i toamna sunt principalele elemente care evideniaz nevroza i starea de depresie. Simbolismul romanesc-etape +reprezentanti Simbolismul romanesc s-a dezvoltat sub influenta simbolismului francez, avand continut si evolutie proprii. A aparut intr-un anumit stadiu evolutiv al poeziei noastre, in imprejurari care reclamau innoirea liricii, fara a nega poezia romaneasca anterioara, dar depasind orizontul rural in care fixasera literatura poetii semanatoristi si poporanisti. Tematica poeziei se largeste prin patrunderea in versurile lor a orasului cu parcuri, gradini, statui, a tinuturilor indepartate, exotice, a instrumentelor muzicale, a pietrelor pretioase, a parfumurilor, a florilor de gradina, a navelor, iahturilor, porturilor etc. Aceste motive se reunesc in cateva teme specifice: iubirea -; motiv de reverie, de nevroza; targul provincial -; spatiu al izolarii; natura -; loc al corespondentelor. Cel care a deschis portile simbolismului romanesc a fost Alexandru Macedonski, prin activitatea sa din cadrul cenaclului si al revistei Literatorul. Inca din 1880 Macedonski publica articolul Despre logica poeziei in care se fac apropieri intre muzica si poezie (Arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decat arta muzicii) si este revelata deosebirea dintre poezie si proza, poezia avand logica ei, diferita de proza (Logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim). Intr-un alt articol, Poezia viitorului, in care apreciaza ca sunetele joaca rolul imaginilor, ajunge la concluzia ca poezia viitorului nu va fi decat muzica si imagine. Privita in ansamblu, creatia poetica a lui Macedonski ne este intru totul simbolista. Astfel, in Ciclul noptilor intalnim mult mai multe teme si motive romantice, asa cum este Noapte de decemvrie, scrisa pe tema conditiei geniului, in timp ce Poema rondelurilor se incadreaza in estetica simbolista prin cultivarea corespondentelor, a sugestiei. In evolutia simbolismului romanesc se cunosc trei etape: O prima etapa este reprezentata de poeti precum Stefan Petica si Iuliu Cezar Savescu, care se si declara primii simbolisti din cultura romana si in creatia carora se regasesc multe motive simboliste: fascinatia tinuturilor indepartate (La polul nord -; I. C. Savescu), prezenta instrumentelor muzicale (Viori aprinse, femeile), repetitiile in scopuri muzicale, etc. O a doua etapa e reprezentata de poetii grupati in jurul revistei Viata noua, condusa de Ovid Deususianu (Emil Isaac, Eugenio Sperantia). Incepand cu 1908 asistam la largirea sferei curentului prin aparitia mai multor volume si reviste simboliste asa cum este revista lui Ion Minulescu -; Revista celorlalti, care prin articolul-program Aprindeti tortele celebra noul, ciudatul, bizarul in poezie. In poezie, Minulescu a cultivat o originalitate ostentativa, stridenta, manifestand interes, in special, fata de tehnica simbolista, prin cultivarea numarului fatidic 3, prin folosirea repetitiei si a lait-motivelor in scopuri muzicale, a unor neologisme sonore. De asemenea, poezie sa dezvolta toate temele si motivele majore ale acestui curent: evadarea spre tinuturi indepartate, exotice (Romanta celor trei corabii, Romanta celor trei galere), descrierea unor tinuturi exotice (Toledo, Rio de la Plata, Corint), prezenta unor topusuri specifice mediului citadin (parcul, circul, scoala, portul, gara etc.), prezenta unor termeni livresti (nume de poeti, pictori, compozitori, titluri de opere etc.). Ultima etapa a simbolismului romanesc e reprezentat de poezia lui George Bacovia, poetul cel mai reprezentativ si mai controversat in acelasi timp. Spre deosebire de majoritatea poetilor simbolisti, fascinati de transparentele cromatice, la Bacovia se situeaza ostentativ sub semnul plumbului pentru ca ceea ce intentioneaza el sa sugereze

nu e fluidul, inefabilul trairilor sufletesti, ci trairile dure, tensionate, sufocante. Poet al violetului, culoarea saturniana, dar si al maladivului, sugerat de galben, si al negrului -; culoare a claustrarii, vecina cu moartea, Bacovia a realizat ventilare deliberata a peisajului, in functie de trairile interioare. Prin cultivarea unor stari sufletesti abisale, zguduitoare, Bacovia depaseste cadrul esteticii simboliste, apropiindu-se de poezia moderna a secolului XX.