Parnasianismul

Parnasianismul e curentul literar aprut ca reacie mpotriva romantismului (in Frana 1850) i
promoveaz o construcie savant impersonal, obiectiv a ideilor literare, prin imagism rafinat i forma
superioar, in care poetul nu-i implic sentimentele, tririle, o poezie pietenal, rece. Noutatea const in
sonoritaile surprinztoare ale cuvintelor, bogtia si ineditul rimelor.Termenul provine de la parnas, care este
numele unui munte consacrat lui Apollo si muzelor sale in mitologia greac.
Parnasianismul este o reacie la subiectivismul romantic. Punctul de plecare pentru acest curent este
volumul "Emaux et camees", al lui Theophile Gautier, si primii reprezentani sunt Theodore de Banville si
Leconte de Lisle, care editeaz o culegere de poezii intitulat "Le Parnasse contemporain" (1866-1867), la ea
colabornd si alti scriitori, Jose Maria de Heredia, Catulle Mendes, Sully Prudhomme, Francois Coppee. Pentru
poeii parnasieni, definitorii sunt atitudinea impersonal, descrierea senzorial a lucrurilor si a fenomenelor,
cultul formei. Excluderea oricrei idei sociale sau a oricrui sentiment este esenial. Theophile Gautier afirm:
"Nu cere poeziei sentimentalism. Cuvinte strlucitoare, cuvinte luminoase, cu un ritm si o muzic - iat poezia!"
Din dorina de a elibera poezia din chingile romantismului militau pentru poezia obinut cu ajutorul
meteugului, tematica lor viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei si cu o
maxim detaare a emoiei. Elementele acestei detari proveneau in foarte mare masura din Estetica lui Arthur
Schopenhauer.
Poeii parnasieni au o anume nclinaie ctre pitoresc, predilecia pentru trmuri exotice, pentru temple
si rmuri ndeprtate, cultivnd imaginea construciilor arhitectonice elanate spre cer, spre trmuri pline de
soare, folosind extazul ca mijloc de alunecare in trmul visului, prin parfumul "rozelor", elemente ale fanrii, ale
perisabilitii. Versul parnasian se distinge prin rigurozitate, prin cizelare, corectitudinea versurilor, sonoritatea
cuvintelor, rimele rare, iar n cmpul liricii intr mitologiile antice, o natur exotic si pietrele preioase. Acetia
cultiv poezia cu form fix- sonetul, rondelul, trioletul, care sunt alctuite din apte-opt versuri, primul vers
este alctuit din trei silabe, iar versurile 1-7, 2-8 sunt identice. Poezia parnasiana este o descriere poetic, o
repovestire a unor mituri sau legende- acestea sunt principalele teme si modaliti lirice ale acestui curent literar.
Se acorda o mare atenie formei, perfeciunii, versificaiei, culturii unor specii literare cu forme fixe si dificile,
cum este sonetul; sau folosirea unui vocabular ales, strlucitor, preios. n operele parnasiene poetul exclude din
poemele sale orice preocupare de via social, retragndu-se in sine nepstor fa de problemele lumii din jur,
refuznd s-si dezvluie emoiile si simirile intime; poezia va fi impersonal, obiectiv, rece si reinut.
Prima tendin care apare in lunga istorie a acestei doctrine amestecate si confuze e aceea a artei pentru

art. Victor Hugo, cel dinti, revendica pentru dreptul de a publica "o carte inutil de poezie pur aruncat in
mijlocul preocuprilor grave";Orice artist care-i propune altceva dect frumosul nu este in ochii notrii un
artist. Poetul trebuie s realizeze frumosul prin combinarea complex, savant si armonic a liniilor, a culorilor
si a sunetelor nu mai puin decat prin toate posibilitaile pasiunii, ale cugetrii, ale tiinei si ale fanteziei.
Cei mai de seam reprezentani ai parnasianismului din literatura universal sunt: Theophile
Gautier,Leconte de Lisle,Charles Baudelaire,Victor Hugo,Paul Verlaine.
Leconte de Lisle(1818-1849) este eful cunoscut al curentului parnasian.A cunoscut peisajul exotic si
cultura Indiei, ceea ce se va oglindi i in poezia sa. Este tipul poetului erudit, traductor al marilor clasici greci,
bun cunosctor al filozofiei; in tablourile din natura acesta menine puritatea liniilor si culorilor, pastrnd o
atitudine obiectiv, impersonal, far o direct participare afectiv. Leconte este cel mai reputat poet de Poeme
antice barbare, tragice, poetiznd mituri ebraice sau indiene, celte sau scandinave, greceti sau polineziene, cu un
deosebit sim epic. In realitate, el este nelinitit, nemulumirea sa profund capt adeseori forma unui pesimism
sumbru:In orgoliul meu mut, in mormntul meu fr glorie,/Chiar de-a fi nghiit de neagra venicie,/ Nu-mi
voi vinde lumii durerea sau entuziasmul
Charles Baudelaire(1821-1867) este un mare poet al lumii, poezia lui cuprinde elemente si atitudini
variate, profund originalitate si un principal punct de plecare al poeziei moderne. Este critic literar, musical,
plastic, nzestrat cu o inteligen ascuit,dar, din pcate, s-a lsat stpnit de acel sentiment de scepticism,
plictiseal si dezgust de viaa deoarece a urt profound lumea egoist, superficial, vulgar si ipocrit in mijlocul
care tria. Florile rului(1857) este o culegere de aproximativ 50 de poezii, un volum care aduce sinceritatea
atat de totala, mrturisindu-i frmntrile sufleteti de un patos dramatic, in cuvinte neobinuit de tari, precum si
el mrturisea ntr-o scrisoare:n aceast carte slbatic mi-am pus toat inima, toat duioia iubirii, toat religia
mea si toat ura. Baudelaire este poetul mizeriei morale, exprimnd contiina degradrii morale- mpini de o
lume nedreapt, dar si de propriile lor slbiciuni si vicii. In poezie domin revolta, dezgustul poetului fa de tot
ce e meschin si urt in jurul sau, precum si o arztoare dorint de a se nla spre un ideal de frumusee si puritate.
n literatura romn se face cu greu o distincie ntre simbolism si parnasianism. Alexandru Macedonski,
care este receptat, la nceput, ca un teoretician al simbolismului, i va ncheia cariera poetic sub semnul
parnasianismului:Rondelurile de porcelana. Ion Pillat i scrie primele volume de poezii in stil parnasian, iar
Ion Barbu implic in ermetismul versurilor si o not parnasian. N. Davidescu publica o "Antologie a poeziei
parnasiene", dar poetii selectai sunt mai mult simbolisti: tefan Petic, Iuliu Cezar Savescu, Mircea Demetriad.

Bibliografie:(Philippe Van Tieghen, Marile Doctrine)

www.wikipedia.ro