“Oda simplissimei flori” de Lucian Blaga – comentariu literar

Lucian Blaga este una dintre cele mai mari personalități române din secului XX. Acesta a fost
un extraordinar poet, eseist, dramaturg și filozof a cărui operă reprezintă o sinteză personală
inedită și profundă ce abordează diferite aspecte ale spiritului uman, precum: istorie, religia și
știința.
”Perspectiva lui Blaga asupra lumii este ontologică, nu estetică. Valoarea pe care el o percepe
în lucruri sau pe care le-o conferă este a semnificației lor existențiale, nu a înfățișărilor; ține de
esență, nu de aparență”, a afirmat George Gană. Prin acest citat, criticul și istoricul român
conturează ideea că Lucian Blaga privește lumea din interior, păstrând farmecul universului
arhetipal. Mai mult ca atât, în volumul ”Ce aude unicornul”, din care face parte și opera literară
dată, Lucian Blaga abordează tema comuniunii om-natură și a contemplării existenței umane.
Poezia dată este o odă dedicată unei simple flori – păpădia, care în viziunea lui lucian blaga
reprezintă un model ontologic existențial. ”Oda simplissimei flori” aparține genului liric, fiind de
asemenea un poem-elogiu.
Titlul operei este o sintagmă formată din substantivul nearticulat ”oda”, ce relevă specia
poeziei și epitetul antepus ”simplissimei flori”, ce conține un adjectiv la gradul superlativ. Tema
poeziei poate fi percepută atât la general, cât și mai îngust. Sub aspect general, oda cuprinde
tema naturii, tema microcosmosului și tema ontologică, iar tema îngustă fiind păpădia ca un
miracol al naturii. Tema poeziei este creionată de laitmotivul păpădiei, motivul germinației,
motivul comuniunii om-natură, motivul trecerii ireversibile a timpului. Eul liric apare într-o
ipostază dublă – contemplativ și admirator, evidențiindu-se prin mărcile lexico-gramaticale la
persoana a doua și aducând un elogiu unei simple flori. Sentimentele dominante transmise de
eul liric sunt admirația profundă față de ”simplissima” păpădie, care însă conferă un har divin,
fapt confirmat de versurile ”alcătuind o aureolă de sfînt”.
O altă marcă a apartenenței acestei opere la genul liric sunt elementele de prozodie. În prima
strofă a poeziei rima este împerecheată, iar în a doua – îmbrățișată, măsura versului fiind foarte
variată – de la 7 la 13 silabe. Poezia lui Blaga este plină de figuri de stil ce formează imagini
artistice, acestea conferându-i muzicalitate împreună cu elementele de versificație.
În concluzie, opera literară ”Oda simplissimei flori”, aparține genului liric, fiind odă ca specie,
eul liric exprimându-și stările interioare față de păpădie, venerând-o.