 Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles...

 M. Dolgan, M. Cimpoi și A. Bantoș

demonstrează, în diverse studii, că simplitatea
poeziei vierene este derutantă, fiind o
modalitate de a evidenția probleme și sensuri
grave.
 Exegeza clasifică poezia lui Gr. Vieru drept una
care se alimentează din Alecsandri, Eminescu,
Stănescu, Blaga.
 Folclorul reprezintă principalul izvor al
devenirii sale umane și cultural-naționale.
 N. Stănescu – Grigore Vieru este un mare și
adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în
natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de
aur.
 E. Simion - ...simbol al încercării de renaștere
spirituală și națională în Basarabia postbelică.
 Fănuș Neagu – Gr. Vieru se cuprinde în inima
românilor ca Vârful cu Dor în lumina Bucegilor, ca
mireasma pelinului în Câmpia Bărăganului, ca
strugurii în viile Moldovei ...
 În studiul Grigore Vieru omul și poetul, Fănuș
Băileșteanu clasifică poezia viereană în câteva
categorii –
 Poezia pentru Copii
 Poezia pentru Doamne/domnițe
 Poezia pentru Mama
 Poezia pentru Hristos
 Poezia pentru Patrie
 Poezia pentru ...Poezie
 Pământul , una din cele mai “grele” poeme în
eterica, diafana lirică viereană: Pământule,/ Eu
dragoste îți jur./ Tu, care m-ai cunosct./ Și m-ai
hrănit cu laptele/ Ploilor mustind în lut!/
Pământule,/ Tu, răzbătând către adânci lumine!/
Atunci când bat și grindinile grele./ Cu mine să te-
acoperi,/ Cu mine,/ Pământ matern/ Și-al meu până
la stele!
 Elogiu, jurământ pământului
 Simboluri – ploaie, lut, lumină, stele
 Sus – În munții cu brazi/ Alb răsărit/ Orice necaz/
M-a părăsit./ Am văzut veșnicia -/ Era singură./
Tăcută/ Ca laptele mamei.
 Fericirea absolută e constituită din omul
înrădăcinat de locul originii. În cele două
catrene încape Universul.
 Cuvinte cheie- munți, brazi, alb, răsărit,
veșnicie, laptele mamei.
 Odată cu poezia patriotică Grigore Vieru iese
de sub carapacea melancoliei dorului și a bucolicei
sale contemplații, din erotica eului său liric,
devenind poetul pătimirii noastre. Acest tip de
versuri seamănă mai mult a Poeme publicistice.
 În revista Totuși iubirea a lui A. Păunescu, în
primul număr al acesteia, Vieru observă – cine
este capabil de iubire este capabil și de fapte eroice.
Locuim o țară unde a fost totdeauna loc pentru
iubire ... Să nu pierdem locul nostru cel
binecuvântat de Dumnezeu.
 Unele poezii reflectă note ironic-amare: Am fost
decretat Republică!/ Dar, în fond, mai sunt un cal
de povară pe care un necunoscut îl țeaslă/ Cu iubire
gastronomică, cu mângâieri sintetice./ Am fost
decretat Republică!/ Dar, în fond, nu sunt decât o
mască veselă...
 Pe lângă ironie, versurile mai portă amprenta
vieții civice, par a fi scrise de Vieru-cetățeanul,
nu poetul copilăriei mele.
 Piatra asta e o pâine caldă./ Vântul ăsta e un vin
domnesc./ Și pelinul – busuioc sălbatic./ Vine ziua
aurindu-mi pâinea./ Vine seara aromându-mi vinul./
Vine mama îndulcindu-mi gândul.
 Pământule,/ Tu, răzbătând către adânci line!/ Atunci
când bat şi grindinile grele,/ Cu mine să te-acoperi,/ Cu
mine,/ Pământ matern / Şi-al meu până la stele.
 Dar mai întâi: Dar mai întâi / să fii sămânţă./ Tunet să
fii. / Ploaie să fii./ Lumină să fii./ Să fii os / de-al
fratelui tău / retezat de sabia duşmană./ Brazdă să fii./
Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ /
îndurerat /de-atâta rod.
 Unii exegeți consideră lirica viereană una
pedagogică.
 Vieru e caracterizat un romantic într-un secol
deromantizat.
 Gh. Tomozei l-a supranumit spion al lui
Eminescu.
 Al. Cistelecan – Vieru trebuie citit în ramă
sămănătoristă.
 Ascultă
 Auzi-ne
 Basarabie cu jale
 Cântec popular
 Câtă frică de singurătate ai?
 Despicarea țestelor
 Ei
 Eu cred că Prutul
 Glontele internaționalist
 Patria
 Pictează-mi o miriște
 Scrisoare din Basarabia
 Ridică-te
 citind și recitind opera Orfeului de peste Prut,
remarcăm două perspective de abordare a Patriei.
Volumele de început reliefează o dragoste
infantilă, superlativă pentru glie și neam. Odată cu
maturitatea poetică dar și cu formarea unei
atitudini civice, eul devine preocupat de ceea ce se
întâmplă în societate, el încearcă să rezolve
problemele cu care se confruntă realitatea. De
aceea textele lirice precum Scrisoare din Basarabia,
Fratelui de peste Prut, Glontele internaționalist ș.
a., nu mai sunt încărcate de adorație, elogiu, ci de
revoltă, de plânset interior.
 Lirica viereană e o confesiune, un dialog cu
firul de iarbă, cu graiul, cu neamul, cu plaiul.
 Fănuș Băileșteanu, Grigore Vieru Omul și
Poetul, București 1995
 Antologie de Grigore Vieru – Mama, graiul,
Chișinău 1981
 Adrian Dinu Rachieru, Vieru există ca o
legendă vie, Revista Limba Română, 2009 Nr.
1-4 XIX.
 Constantin Șchiopu, Revista Limba Română,
2014 Nr. 1, XXIV.
 Mihai Cimpoi, Întoarcerea la izvoare