Amurg violet

de George Bacovia
FIŞA 1
„Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete:
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul tot e violet.”

1.Ce sugerează fiecare dintre structurile: doi plopi, în fund?

Plopii sunt elemente ale cadrului natural terestru, personificați, și sugerând o analogie cu
infernul, cu suferința, durerea și moartea, fiind arbori funerari. Imaginarul poetic este dominat de
figurile acestor doi copaci, numiți metaforic „apostoli în odăjdii violete”, misionari creștini în
veșminte bisericești, care oficiază un ritualul înmormântării.
Structura „în fund” sugerează un reper spațial nedefinit, îndepărtat, al prezenței copacilor
funerari. Astfel, eul liric reliefează timpul rămas între momentul actual și clipa morții, ce pare
cândva în viitorul apropiat pentru acesta. Acest reper conturează de asemenea peisajul interior,
accentuând suferința și singurătatea pe care poetul o resimte în străfundurile existenței sale.

2. Explicaţi imaginea artistică oferită de versul al doilea.

Versul al doilea evidențiază prezența îndepărtată a morții, a copacilor-simbol pentru
singurătate și suferință, ce deși par depărtați de cadrul inteligibil, sunt totuși vizibili, și devin prin
imaginarul artistic, siluete umane. Siluetele sunt asociate preoților ce realizează ritualul funerar ,
creându-se o imagine vizuală ce contureză apropierea de viitorul renașterii, față de momentul
prezent.

FIŞA 2
„Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.”

1.Explicaţi epitetul dublu o lume leneşă, cochetă.

Epitetul dublu „o lume leneșă, cochetă” caracterizează substantivul „lume”, trecându-se

astfel de la particular la general.Lumea este caracterizată ca fiind populată de persoane fără
inițiativă, cu tendința de descreștere, de declin, fără un rost anume, a căror existență este fondată
pe așteptarea momentului ultimei clipe. Este de asemenea „cochetă”, din cauza accentului pe care
lumea îl pune asupra aspectului, decât asupra salvării sufletelor pierdute.

2. Ce este termenul violet, ca figură de stil? Oferiţi câte un sinonim contextual pentru fiecare
apariţie a sa în această strofă.

Termenul „violet” devine, în acest context, o metaforă-simbol, ce nuanțează atmosfera

obsesivă, ce domină tabloul conturat de autor. Această culoare reliefează un peisaj interior,
concepția despre viață a autorului, pesimismul și imaginile halucinante ce conturează ideile
poetice.

FIŞA 3
„Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.”

1.Identificaţi semnificaţiile turnului.

„Turnul” reprezină în acest context un punct de referință, un reper spațial, dar este și un
simbol al izolării, al intimității, al singurătații. Forma acestei clădiri devine punte, o axă ce leagă
cerescul de planul terestru, din care imaginația poetului poate reda imagini vizuale clare ce
definitivează cadrul halucinant.

2.Transcrieţi doi termeni din câmpul semantic al trecutului.

Termeni din câmpul semantic al trecutului: voievozi, străbuni.

Amurg violet
de George Bacovia
Interpretarea textului
- Titlul:
- epuizarea unei lumi, sfârşitul unui ciclu;
- sumbru, tulbure, semi-întuneric, halucinaţie, agonie;
- Teme, motive, stări:
- condiţia poetului într-o societate superficială, meschină
- monotonia oraşului de provincie
- singurătatea eului poetic
- Structură şi semnificaţii
- trei catrene cu rimă îmbrăţişată - univers închis, limitat, claustrare
- două versuri-refren – imagini şi stări obsedante
I - singurătatea halucinantă, sumbră, pustiul: „doi plopi…”
II - lumea oraşului - monotonă, închisă, fără aspiraţii, superficială: „o lume leneşă, cochetă”
III - turnul – simbol ascensional, superioritate;
adăpost, apărare;
detaşare, izolare, refuzul contactului cu exteriorul;
- singura marcă a eului liric, văd, sugerează lărgirea spaţiului închis prin viziunea trecutului, însă
şi acesta este învăluit în violet.
- Cromatica: exprimată direct, obsesiv
- Muzicalitatea: versuri-refren