FIȘ A DE LUCRU

MIHAI EMINESCU,
„DORINȚ A”

Vino-n codru la izvorul Fruntea albă-n părul galben

Care tremură pe prund, Pe-al meu braț încet s-o culci,
Unde prispa cea de brazde Lăsând pradă gurii mele
Crengi plecate o ascund. Ale tale buze dulci...

Și în brațele-mi întinse Vom visa un vis ferice,

Să alergi, pe piept să-mi cazi, Ingâna-ne-vor c-un cânt
Să-ti desprind din creștet vălul, Singuratice izvoare,
Să-l ridic de pe obraz. Blânda batere de vânt;

Pe genunchii mei ședea-vei, Adormind de armonia

Vom fi singuri-singurei, Codrului bătut de gînduri,
Iar în păr, înfiorate, Flori de tei deasupra noastră
Or să-ți cadă flori de tei. Or să cadă rânduri-rânduri.

1.Enumeră trăsăturile genului liric prezente în poezia ”Dorința” de M.

Eminescu.
Genul liric este un gen literar în care autorul își exprimă direct ideile și
sentimentele prin intermediul eului liric, prin folosirea unui limbaj artistic
compus din figuri de stil.
Trăsăturile genului liric in poezia „Dorinta” lui M.Eminescu sunt:prezența
eului liric reprezentat prin marcile sale specifice,precum verbe si pronume
de persoana I :”Pe genunchii mei ședea-vei
„ ”pe piept să-mi cazi”,etc; Se observa prezența figurilor de stil și a imaginilor
artistice precum: imagini vizuale, dinamice, auditive : “îngâna-ne-vor c-un
cânt”, “și în brațele-mi întinse să alergi”,metafore: “prispa cea de
brazde”,personificări : “flori înfiorate”,” izvorul care
tremură”,inversiuni: ,,ședea-vei”.Modul de expunere predominant este
monologul liric sub formă de confesiune și descriere.Se remarca si prezența
elementelor de prozodie precum rima încrucișată marcată in versurile 2 și
4, ritmul trohaic , fiind accentuată prima silaba si măsura : 7-9 silabe.

2.Prezintă, pe scurt, semnificația titlului „Dorința” de M. Eminescu, prin

raportare la
conținutul poeziei.
„Dorința” este un titlu analitic si simbolistic format dintr-un singur
substantiv comun ,ce simbolizează visul unei iubiri tandre,inocente si
perfecte al poetului la care participa emotional și cadrul natural.Poezia
dobândește încărcătura afectivă, prezentând sentimente de dragoste,
tandrețe, fericire ,visare.
3.Menționează două teme și semnificația motivelor literare care le
actualizează în text.
Poezia „ Dorința ” scrisă de Mihai Eminescu se remarca a fi un poem
pastoral in care tema iubirii se contopeste cu cea a naturii. Motivele literare
sunt prezente in fiecare strofă a poeziei care prezinta un anumit ritual
specific,marcat de un anumit motiv: motivul codrului in care eul liric o
cheama pe iubita , motivul așteptării, jocul gesturilor de tandrețe, motivul
somnului și motivul visului ce sunt în concordanta cu natura. Simbolul
principal al poeziei este reprezentat de cuvântul „ singuri ” ce poate fi un
motiv al singurătății, dorința de singurătate.

4.Explică rolul pe care îl îndeplinește în text forma imperativă a verbului

„Vino”.
Verbul la imperativ “vino” simbolizeaza accentul asupra chemării
persoanei iubite,a dorinței arzatoare de a simti prezenta acesteia. Cadrul
natural se constituie din elemente sugestive precum figuri de stil “izvorul
care tremură pe prund”-personificare, “prispa cea de brazde”-metaforă,etc.

5. Comentează prima strofă a poeziei, punând în relație ideile cu mijloacele

de expresie
artistică.
Strofa întâi constituie o chemare a persoanei iubite, în natura. Din
incipitul strofei se remarca prezenta verbului la modul imperativ „Vino”, care
sugerează dorinţa puternică a poetului pentru împlinirea sentimentului de
iubire resimtit.Cadru natural compus din motive eminesciene, codrul şi
izvorul: „Vino-n codru la izvorul”,evidentiaza umanizarea naturii,care
participa emotional la trairea sentimentelor eului liric.Cuplul de îndrăgostiţi
este izolat de restul lumii,traind in intimitatea conferita de natura
ocrotitoare, sugerând un loc tainic visării, redat prin metafora: „prispa cea
de brazde / Crengi plecate o ascund”.

6. Argumentează de ce imaginea iubirii este proiectată într-un cadru de

basm.
In lirica eminesciana natura apare deseori asociata cu iubirea fiind
martora si ocrotitoarea fericirii poetului.In mijlocul naturii,in adancul
codrului,langa izvor,in prejma teiului incarcat de floare poetul traieste fiorul
iubirii,al asteptarii,al tristetii.
In poezie,Eminescu traieste bucuria si emotia adanca la gandul
intalnirii cu iubita in mijlocul naturii,chemarea inflacarata a acestuia
adresata iubitei,asteptarea plina de speranta ,vibreaza in fiecare vers intr-o
atmosfera de dulce si infiorata emotie.Poezia respectand momentele
semnificative,specifice peoziilor erotice de tinerete.Sentimentul dominant
este dorinta materializata numai prin planul ipoteticului.verbele la
viitor:”sedea-vei”,”or sa-ti cada”,sugereaza faptul ca iubirea nu este o
realitate ci o aspiratie prin implinire.
7. Comentează strofa a doua a poeziei, punând în relație ideile cu mijloacele
de expresie
artistică.
A doua strofa ilustrează ipotetica întâlnire şi posibilele gesturile
tandre, desprinse ca dintr-un joc al iubirii. Verbele la conjunctiv - „să
alergi”, să-mi-cazi”, „să-ţi desprind”,etc, sau la viitor - „şede-vei”, „vom fi”,
„or să-ţi cadă” sunt în opozitie cu timpul din prima strofă. Timpul verbelor
marcheaza posibilitatea împlinirii iubirii.

8. Transcrie versurile care sugerează jocul gesturilor tandre.

Gesturile îndrăgostitului compun jocul erotic dintre indragostiti şi sunt
încărcate de tandreţe: „Şi în braţele-mi întinse / Să alergi, pe piept să-mi
cazi, / Să-ţi desprind din creştet vălul, / Să-l ridic de pe obraz. /Pe
genunchii mei şede-vei”. Iubita este tandră, şăgalnică, ispititoare, iar cei doi
îndrăgostiţi se contopesc şi se integrează total ritmurilor naturii.

9. Comentează strofa a treia a poeziei, punând în relație ideile cu mijloacele

de expresie
artistică.

În cea de-a treia strofă, autorul evidentiaza cadrul întâlnirii cu iubita,

cât și prezentarea modului decurgerii etapelor revederii lor.
Inversiunea ,,ședea-vei”, sau diminutivul ,,singurei”, contribuie la crearea
unui cadru intim, familiar în care indragostitii își pot exprima sentimentele,
in spatiul izolat conferit de elementele naturale specifice. Teiul este surprins
ca simbolul pentru infinit,si devine „pastratorul” secretelor si sentimentelor
exprimate intre cei doi. În lirica eminesciană, teiul este simbolul iubirii, iar
motivul literar al florilor de tei, prin imaginea olfactivă, amplifică
intensitatea sentimentului de dragoste profundă, unică

10. Extrage din primele trei strofe ale poeziei figurile de stil și explică rolul
lor.
Personifiacrea ,,izvorul care tremură pe prund" reprezintă un
marcator spațial pentru îndrăgostiți, simbolizand participarea emotionala si
chiar activa a naturii ce simte iubirea tinerilor, izvorul fiind perceput ca
simbol al creaţiei.
Metafora: „prispa cea de brazde / Crengi plecate o ascund” confera
locul tainic si izolat al visării în care să se manifeste sentimentele tinerilor.
Dorinţa de intimitate a îndrăgostiţilor este accentuată în a treia strofă,
prin repetiţia „Vom fi singuri-singurei”.

11. Comentează rolul pe care îl au adjectivele în crearea unui joc al culorilor

în poezia
„Dorința” de M. Eminescu.
Epitetele cromatice „fruntea albă” sau „părul galben” portretizeaza
iubita,culorile avand un rol specific: albul este simbol al purității și
inocenței, iar galbenul culoarea geloziei. Imaginea fizica a frumoasei fete dar
totodata si imaginea mentala a eului liric asupra persoanei iubite se
contureaza prin combinatia acestor culori deschise.

12.Prezintă rolul expresiv al punctelor de suspensie de la finalul strofei a

patra:
Punctele de suspensie, semne de punctuatie marcheaza grafic o pauza
în vorbire și evidentiaza sentimentele eului liric in urma jocului dragostei
sugerat prin epitetul specific eminescian „dulce” alaturat substantivului
„sarut”. Astfel, eul poetic lasă loc interpretărilor referitoare la acțiunile ce vor
avea loc între cei noi îndrăgostiți contopiți cu natură.

13. Explică efectul obținut prin jocul vocalelor și al consoanelor din

penultima strofă.
Expresia ,,Vom visa un vis ferice” este marcata de o tautologie ce face
posibila formarea unei aliterații ce reda muzicalitate poeziei.Pe baza acestei
figuri de stil se face referire la dorinţa poetului pentru împlinirea iubirii
ideale.
  De asemenea, expresia "Blânda batere de vânt", conține o altă
aliteratie, dar și o inversiune care formează un oximoron.

14.Comentează ultimele două strofe ale poeziei, evidențiind rolul imaginilor

artistice și al
figurilor de stil.
În strofa a cincea, expresia ,,Vom visa un vis ferice” reprezinta o
tautologie ce face referire la dorinţa poetului pentru împlinirea iubirii
ideale.In plus, expresia "Blânda batere de vânt", conține o altă aliteratie, dar
și o inversiune care formează un oximoron.
Atmosfera de reverie se realizează prin personificarea elementelor din
cadrul natural precum ,,Singuratice izvoare’’; prin adjectivul ,,singuratice’’
se evidentiaza faptul ca eul liric și-a descoperit partenera , spre deosebire de
izvoare.
În ultima strofă apare motivul somnului, starea de visare ,ieșirea din
cadrul spatial si temporal și intrarea în euforie,visare,contemplare. Codrul
confera un cadru protector al iubiților, ce simbolizeaza trecerea neîntreruptă
a timpului.

15. Explică varietatea formelor verbale din această creație eminesciană.

In această creaţie eminesciană se remarca varietatea formelor verbale
precum verbul la modul imperativ „vino”, care exprimă chemarea adresată
iubitei, spre spaţiul tainic din mijlocul padurii. Verbe la modul conjunctiv
„să alergi”, „să cazi”, „să desprind”, „să ridic” sau inversiunea „şedea-vei”,
sugerează nerăbdarea aşteptării, dar şi orientarea către viitor a
dorinţei eului liric, care rămâne doar la stadiul de posibilitate si vis.

16. Identifică, în text, structuri care indică prezența eului liric.

Eul liric își face simțită prezența în text prin marci specifice genului
liric precum verbe la persoana I (“să desprind”, “să ridic”), verbe la persoana
a II-a (“vino”, “să alergi”, să cazi”), pronume la persoana I (“-mi”, “-ne-”,
“meu”), pronume la persoana a II-a (“ți”, “tale”).
17. Enumeră elementele romantice din poezia ”Dorința”, de M. Eminescu.
Elementele romantice din poezia ”Dorința”, de M. Eminescu sunt
redate prin tema dragostei din perspectiva subiectiva a îndrăgostitului ce
aspiră la o iubire ideală, care se asociaza in poem cu tema naturii (“Ingâna-
ne-vor c-un cant / Singuratice izvoare, / Blânda batere de vânt;”). Astfel,
legatura om-natură este redată prin epitetul „crengi plecate” ,metafora
„prispa cea de brazde”, personificarea codrului „bătut de gânduri „ ,etc.