Caracterizarea unui personaj

Planul caracterizării:
1.Introducere:
- precizarea temei operei/ date generale despre operă sau despre autor/ noțiuni teoretice
despre personajul literar;
2. Cuprins:
-integrarea personajului în operă: principal, secundar, episodic/ pozitiv, negative/ individual,
colectiv si justificarea acesteia;
-precizarea mijloacelor de caracterizare;
-statutul social/ profesional al pesonajului, vârsta, elemente de individualizare;
-elemente de portret fizic cu explicații și citate;
-elemente de portret moral cu explicații și citate-trăsături dominante;
3. Încheiere:
-opinia despre personaj prin încadrarea lui într-o tipologie umană/ prin raportare la viața
reală.

Florin scrie un roman-de Mircea Cărtărescu

Caracterizarea lui Florin

Ca instanță narativă principală, personajul literar reprezintă un element esențial în

structura textului epic, fiind considerat de teoreticienii literari drept ”ființa de hârtie”
integrată prin intermediul limbajului în sistemul de interacțiuni ale operei.
Florin, personajului principal al narațiunii scrise de Mircea Cărtărescu, reprezintă
elemental definitoriu al mesajului acestui text, atât prin includerea sa în structura anticipativă
și esențializată a titlului, cât și prin prezența în toate cele trei secvențe narative ca reflectare a
triplei sale ipostaze: de narator al întâmplărilor haiducului Florea, de autor al acestui roman
haiducesc și de personaj al povestirii domnului Florescu.
Plasat în atmosfera obișnuită a spațiului citadin modern, Florin este un adolescent de
numai 13 ani, reprezentativ pentru acestă categorie de vârstă prin preocupări și limbaj, dar de
care se deosebește prin imaginația și talentul cu care scrie literatură.
Absența portretului fizic și numele comun/ banal al acestuia creează impresia contopirii
lui cu marea categorie de tineri pe care o reprezintă, însă identitatea textuală conferită prin
tripla sa ipostază accentuează rolul lui estetic, de întruchipare a concepției postmoderniste a
autorului cu privire la menirea personajului în literatură: acesta este purtător al mesajului
creatorului său.
Din perspectiva ipostazei sale de narator aflat în raport cu universul ficțiunii medieval
și cu personajele aproape baladești care evoluează în acest spațiu, este tipul naratorului
obiectiv care prezintă aventurile haiducului Florea, surprinzând cu abilitate reacțiile și
comportamentul eroului, determinate de trădarea Aniței și de răzbunarea căpitanului Gealatu.
Ca autor al romanului haiducesc, Florin dovedește că este un copil sensibil, talentat și
înzestrat cu o imaginație bogată pentru vârsta sa, capabil să creeze într-o atmosferă istorică
medieval un erou justițiar, cu însușiri fabuloase construit după modelul baladelor străvechi,
un adevărat ideal de frumusețe și vitejie.
 Având simț estetic dezvoltat și manifestându-și orgoliul scriitorului în devenire,
conștiențizeză superioritatea romanului său și dorește să-și facă recunoscută creația: ”reciti
ultimele pagini (...) și zâmbi foarte satisfăcut”, ”se dovedea în stare să imagineze aventuri
palpitante... ca un scriitor adevărat”.
Privit din perspectiva de personaj al domnului Florescu poate fi caracterizat direct de
către narrator și indirect prin limbaj, comportament, gânduri, caracteristici ale personalității și
regimul afectiv. Este un adolescent inteligent și receptiv, pasionat de jocurile pe calculator, ca
majoritatea tinerilor de vârsta sa. Înzestrat cu o fire curioasă și reflexivă, își pune întrebări la
care încearcă să găsească răspunsuri (”Se întreba dacă Duke, eroul sau monștrii știau că nu
sunt adevărați...”). Plictiseala specific vârstei, îl determină să abandoneze jocul virtual și să se
alegă alt joc, cel real, al plimbării cu rolele și al întâlnirii cu prietenii.
Îi place să atragă atenția și să fie admirat, dar indiferența Anei și a celorlalte fete îl face
să-și promită că se va răzbuna pe fosta lui prietenă: ”Lasă, Ano, că te aranjez eu (...) Lasă că
romanul nu s-a terminat!”
Ceea ce Florin nu reușește în realitate încearcă să compenseze în plan literar, fie prin
transpunerea Anei în ipostaza Aniței, femeia perfidă pe care o pedepsește dând foc hanului,
fie prin proiectarea sa imaginară în roman, unde haiducul Florea nu este decât întruchiparea
idealului său.
Destinul său de personaj este dirijat de domnul Florescu după bunul plac, putând
dispune de el așa cum consideră: ”pot să-l fac să fac să meargă pe role mai departe sau să se
oprească, să se împace cu Ana, să se ducă la școală...”
Astfel, pentru orice creator de literatură, personajul nu este decât un ”alter ego” (alt eu)
al scriitorului, având menirea să-i poarte mesajul către cititori și să-i dezvăluie concepția
despre lume și viață.