Născut pe 15.01.

1850 (Botoșani)

-Tatăl, Gheorghe Eminovici, era mic boier autoritar, de modă veche, ce dorea să-si trimită copiii la studii
în străinătate;Mama,Raluca, era blândă și miloasă , mult mai apropiată de copii decat sotul sau.

 Poetul a avut parte de o tinerete fireasca a unui baiat crecut la tara, care până la vârsta adolescenţei,
şi-a petrecut copilăria într-un un sat idilic, situat în mijlocul pădurilor. Tinind cont de faptul ca era al 7
copil din cei unsprezece, putem spune ca a trait taraneste si foarte modest, dar într-o totală libertate de
mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Anume aceste momente au devenit motivelele principale
din creatia sa , pe care le evocă în poeziile „Fiind băiet…” sau „O, rămâi”.
 Padurea ii fu a doua casa, iar copacii, izvorul, stele si luna , au fost pe drept sens al cuvintului martori
ai cresterii sale.Venea in padure si uita de tot ce se petrece in lume- impreuna cu fratele sau Ilie, unicul
tovaras bun al copilariei. ”Cu o carte şi doi-trei covrigi, dispărea de acasă înfundându-se prin codrii din
apropierea Ipoteştilor şi înnoptând pe unde putea“, scria Călinescu.

 Iarna participa la şezătorile din sat unde îi plăcea să asculte doine şi balade, proverbe, zicători, aşa cum
mărturiseşte mai târziu” Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri/ Şi niciodată n-or să vie iară,/ Căci nu mă-
ncântă azi cum mă mişcară/ Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,/Ce fruntea-mi de copil o-nseninară.” Se
hrănea cu poveştile bătrânilor despre ”zâne îmbrăcate în aur şi lumini”, snoave, ghicitori, născociri
populare. În pădurile Ipoteştiului regăsea această lume de basm. De altfel, criticii literari spun că lumea
basmelor, natura şi copilăria ţărănească i-au marcat definitiv creaţia.

 Începând cu clasa a treia primară, Eminescu începe să învețe la Cernăuți, si la finele anului scolar
urmator (1860) este clasificat al cincilea din 82 de scolari. In acelasi an se inscrie la gimnaziul cezaro-
craiesc, unde urmeaza doua clase pana in aprilie 1863. Se pare ca nu se impaca cu disciplina rigida a
gimnaziului si suferea de nostalgia locurilor natale, astfel incat fugea de la scoala pe jos pana acasa,
strabatand aproape o suta de km.

 Eminescu se angajeaza in toamna anului 1864 practicant la Tribunalul din Botosani, dar in
primavara anului urmator demisioneaza si dispare cu trupa teatrala Fanny Tardini-Vladicescu.

 In toamna anului 1865, poetul revine la Cernauti spre a-si continua studiile si se stabileste la
profesorul Aron Pumnul, participant la revolutia din 1848, in Transilvania si autor intre 1862-1865 al
unei antologii de literatura romana, Lepturariu romanesc, pe care Eminescu o va citi si studia.

 Anul 1866 este anul primelor manifestări literare. În ianuarie, după moartea profesorului de limba
română, Aron Pumnul, elevii au scos o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, în care apare şi
poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată de Mihai Eminovici.
 La 25 februarie a aceluiași an, debutează în revista „Familia”, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan
este cel care îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet .Ulterior apar în „Familia” încă
cinci poezii.
 A activat în rândul societăţilor studenţeşti, astfel a ajuns să se împrietenească cu Ioan Slavici. A
publicat în „Convorbiri Literare” și a devenit bun prieten cu Ion Creangă, pe care l-a introdus la
Junimea.
 În anii tinereții s-a îndrăgostit de Veronica Micle, poetă cunoscută oamenilor întocmai pentru iubirea
care a legat-o de Mihai Eminescu.
 În 1877 s-a mutat la Bucureşti, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor – şef la ziarul
„Timpul“. În 1833 scrie și marile lui poeme, „Scrisorile” și „Luceafărul”.
 În luna iunie a acelui an, poetul s-a îmbolnăvit grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu. În
decembrie îi apare volumul “Poezii”, cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (singurul
volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Pe data de 15 iunie 1889, marele naționalist și poet român
a murit.