Nume: Grosu Doriana

Tema: Contribuția basarabenilor la dezvoltarea culturii și științei naționale

Constantin Stere-om
politic, jurist, savant şi
scriitor român
Constantin Stere a (n. 01.06.1865, Soroca, Basarabia - d. 26.06.1936,
Prahova) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe,
pentru participarea la mișcarea revoluționara narodnicistă, este condamnat de
autoritățile țariste la ani grei de închisoare în Siberia (1886-1892).
La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face studiile la Facultatea de drept.
După ce şi-a afirmat concepţiile sale şi crezul său politic în Evenimentul
literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, in martie 1901, Stere a
fost numit profesor suplinitor la catedra de drept administrativ şi
constituţional a facultăţii de drept din Iaşi, iar în 1903 a devenit profesor
titular. La 1916 își dă demisia și pleacă la București. Timp de 40 ani a
desfășurat activitate publicistică remarcabilă find fondatorul și conducătorul
revistei "Viața românească", apărută la 01.03.1906.
A făcut parte din partidul liberal, a înfiinţat partidul ţărănesc, a luptat pentru
organizarea politică a ţărănimii. A militat pentru înfăptuirea cerinţelor
esenţiale ale revoluţiei burghezo-democratice: reforma agrară şi votul
universal. A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (2 aprilie - 25
noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România.
La sfirşitul secolului al XIX-lea şi în primul deceniu al secolului al XX-lea,
cînd ani de-a rîndul România a fost zguduită de puternice şi repetate răscoale
ţărăneşti culminînd cu marea răscoală ţărănească din 1907, iar viaţa politică a
ţării evolua sub amprenta problemelor rurale, într-o ţară în care proletariatul
în curs de formare reprezenta doar 3% din populaţia generală a ţării,
Constantin Stere considera că ţărănimea este factorul fundamental al
progresului social şi spre aceasta trebuie să-şi îndrepte toată atenţia un
revoluţionar. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de
Constantin Stere la sfirşitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas
credincios pînă la sfîrşitul vieţii.

Rolul în istorie:
1. Constantin Stere a desfășurat o activitate publicistică deosebită, afirmându-şi concepţiile
politice în revista “Evenimentul literar”, datorită căreia a fost numit profesor titular al facultăţii
de drept din Iaşi (1903), iar următorii 40 ani fiind conducătorul revistei "Viața românească"-
principala sursă prin care se promova o literatură cu accent pe specificul naţional.
2. Rolul lui Stere în înfăptuirea Unirii Basarabiei cu România este binecunoscut. Până a deveni
președinte al Sfatului Țării (aprilie -noiembrie 1918), a contribuit enorm în convingerea
oamenilor politici de atunci să voteze actul unirii. A avut, de asemenea, un aport esenţial în
redactarea Declaraţiei de Unire.
3. Aşa cum susţinea că ţărănimea este factorul fundamental al progresului social, la sfirşitul
secolului al XIX-lea, Constantin Stere lansează ideologia poporanistă. Din acest motiv, a înfiinţat
partidul ţărănesc prin care lupta pentru organizarea politică a ţărănimii româneşti.
 Ștefan Ciobanu
(n. noiembrie 1883, raionul Ștefan Vodă,
–d. februarie 1950, România)
a fost un istoric și academician român, autor al
unor lucrări importante despre literatura română
veche, cultura românească în Basarabia sub
ocupație rusească, demografia Basarabiei,
susținător fervent al introducerii limbii române
în școlile din Basarabia, vicepreședinte al 
Academiei Române între 1944-1948.

 Prezintă rolul lui Ștefan Ciobanu în elucidarea istoriei și culturii Basarabiei.

Rolul lui Ștefan Ciobanu în valorizarea culturii Basarabiei este incontestabil. În primul rând, el fusese
un susținător al societății culturale „Deșteptarea”, ce urmărea promovarea intereselor populației
românești din Imperiul rus. Activitatea sa științifică s-a desfășurat în domeniul istoriei literaturii
române vechi, fiind autor al unor lucrări de valoare: „Chişinăul”, „Cetatea Tighina”, „Unirea
Basarabiei”. De asemenea, e recunoscut ca promotor al intereselor naționale ale basarabenilor,
ajungând între fruntașii luptei pentru unire. Drept consecinţă, a fost ales în Sfatul Țării, apoi numit șef
al resortului învățământ, susținând viguros introducerea limbii române în școlile din Basarabia.
 Aalexandru Boldur
născut pe 23 februarie 1886, la Chișinău, decedat pe 18
octombrie 1982, București a fost licențiat în drept, istorie și
arheologie. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău;
Universitatea din Petersburg; Institutul de Arheologie;
în 1911 — asistent la Facultatea de Drept a aceleiași universități,
în 1916 — magistrat în drept public;
în 1917 — conferențiar privat de istorie a dreptului;
în 1921 — profesor la Universitatea din Crimeea, apoi la
Facultatea Muncitorească din Moscova.
Dorul de Basarabia l-a adus acasă în 1927 — conferențiar de
istorie a românilor la Facultatea Teologică din Chișinău a
Universității din lași;
în 1932 - profesor agregat;
în 1937 - titular la aceeași catedră;
în 1938 se transferă la Iași.
A scris peste 100 de lucrări, inclusiv monografii, studii, tratate
istorice. Are multe pagini dedicate Chișinăului.
Este considerat drept unul dintre cei mai importanți istorici
basarabeni.

 Prezintă în 3 enunțuri rolul lui Alexandru Boldur în istoriografia românească.

Unul dintre cei mai importanți istorici din Basarabia este considerat Alexandru Boldur, director al
Institutului de Istorie din Iași (1943 - ’46), licențiat în istorie și arheologie. În decursul activităţii sale
profesionale, a scris peste 100 de monografii, studii, tratate, dedicate culturii basarabene. Printre cele
mai notorii titluri includ “Istoria Transnistriei”, “Ştefan cel Mare”, “Imperialismul sovietic şi România”
etc.