Scriind, sufletul prinde aripi pentru a zbura catre infinitul cunoasterii de sine.

De aceea, poetul
este considerat fauritorul frumosului, iar poezia- miezul operei sale. In simbioza, aceste elemente
oglindesc sensibilitatea spirituala a firii umane, reflectiile interioare profunde, framantarile si
momentele de glorie care ne fac ceea ce suntem cu adevarat.
Asertiunea lui Marin Sorescu - „Eu sunt un om din interior, pentru ca sunt numai suflet. Poezia
este o arta care doare. Versul e un chin, o sodoma de ispasire si purificare” - ilustreaza o alta latura a
subiectului abordat. Orice autor este nascut sub steaua lucididatii, fapt pentru care este sortit unei
drame existentiale. Prin urmare, scrierile lui dezvaluie viziuni ce l-au facut sa treaca prin dezamagire
dar si fericire. In timp, lirica capata gustul libertatii si al mantuirii.
Autenticitatea culturii române şi-a spus cuvântul prin operele lui Lucian Blaga - autorul
cugetărilor filosofice incontestabile. Creaţia sa expresionistă este plăsmuită sub imboldul unor adânci
întrebări conceptuale. Pe acesta cale, poetul se întoarce tot mai mult spre sine prin ,,Biografie” şi
,,Autoportret”, tentat fiind de propriul eu ce-ascunde tainele vitale.
Poemul ,,Biografie” maschează un crez artistic ce poate deveni atât pentru cel care il scrie, cât şi
pentru cititor, o formă divină de autocunoaştere. Respectiv, eul insistă asupra explorării
necunoscutului din viaţa lui: “Unde şi când m-am ivit în lumină, nu ştiu”. În acest sens, se remarcă
relaţia dintre păcatele şi puritatea sufletului omenesc, sugerate de antiteza ,,coperişurile iadului” si
„muntele cu crini”. Atât acoperişul cât şi muntele sunt simboluri ascensionale şi tocmai ele
semnalează năzuinţa spre absolut. Totodata, “Poveştile sângelui uitat de mult” sunt, în cazul dat,
energiile sale secrete. Astfel, cade accentul pe detaşarea de trup şi contopirea lui cu natura.
Încheind în strofa a treia cu imaginea cântecului mut: „cuvinte stinse în gură”, cântecul devine
emblema marii treceri, poetul stingandu-si slovele în speranţa de a-şi regăsi echilibrul. În felul
acesta, Blaga se identifică la o treaptă superioară de cuget în raport cu atitudinea omului obişnuit în
faţa idealului. Lumina eului cunoscător al tainelor, este una contributivă la aspectele enigmatice pe
care le admiră. Cu alte cuvinte, întreaga poezie dezvoltă o meditaţie încărcată de o emoţie autentică
şi sensibilă.
O cultivare originală a lirismului subiectiv se remarcă şi în ,,Autoportret”, unde revenirea la
peisajul satului arhaic românesc justifică înseninarea morală. Scriitorul îşi exprimă voinţa în sensul
refacerii relaţiei fericite cu Totul cosmic. În acest context, „nebănuitele trepte” sunt treptele
cunoaşterii pe care urcă poetul în evoluţia sa intelectuală. Creaţia data reprezintă o artă poetică
matură, în care filosoful explică propriile aspiraţii. Repetarea obsesivă a ideii de căutare: ,,sufletul
lui e în căutare/... seculară căutare” consfinţeşte asumarea destinului de creator prin regăsirea celor
mai alese taine ale universului, protejarea lor şi redarea prin poezie a vieţii şi a frumosului. Totodata,
poetul tinde spre viaţa eternă: „ El caută apa, / din care curcubeul / îşi bea frumuseţea şi nefiinţa”.
Metafora apei face trimitere către tabloul rudimentar al renaşterii, care, potrivit mitologiilor
orientale, este izvorul vieţii. Astfel Blaga dezvoltă o întreagă viziune asupra vieţii afective de dincolo
de moarte, unde apare curcubeul după ploaie.
In opinia mea, ,,Biografie” şi ,,Autoportret” raporteaza perfect asertiunea lui Marin Sorescu fiind
două opere definitorii pentru identitatea literară a poetului, o expresie metaforică a concepţiei sale
despre menirea creaţiei şi a creatorului ei „ ... sunt numai suflet”. Lucian Blaga este, prin excelenţă,
un exponent de valoare universală al expresionismului, datorită sentimentelor profunde, imaginilor
contemplative, caracterului vizionar şi originalităţii.
Deci, poezia exprimă la modul elegiac durerea poetului care trăieşte şi simte altfel, ispitindu-se
singur, ceea ce înseamnă că nu posedă nici harul, nici inspiraţia, ci doar revelaţia unui mister.