Dincolo de lumea zarita cu ochiul liber se asterne un uinivers tainic,intact,ferit de

umanitate.Cu toate acestea, ambele se afla intr-o legatura iminenta.Insusi paradoxul

existential consta in faurirea lor. Conform unor mituri , la inceput a fost o pace eterna, iar un
punct de energie subtila a fecundat „chaosul” si a generat tot ce ne inconjoara in prezent.
Facand paralela la Dictionarul Explicativ al limbii Romane, concluzionam ca „mitul este o
constructie imaginara, destinata sa puna în evidenta esenta fenomenelor cosmice si sociale,in
strâ ns raport cu valorile fundamentale ale comunitatii."Totodata,din perspectiva filosofica,el
este acea scanteie care motiveaza idealurile, confera alura la ceea ce ratiunea nu poate
defini,si dezvaluie misterele naturii. 
Preponderent,mitul, in literatura româ na ia forma prin elementele universale. Asa cum la
inceputul secolului al XIX-lea se impune un nou curent cultural, sub numele de
romantism,acesta devine o expresie autentica a realitatii interioare a artistului. Deci,creatia lui
Mihai Eminescu adopta anumite principii estetice, sincronizeandu-le cu modelul european.
Reprezentativa pentru viziunea sa despre lume este „Luceafarul”, o sinteza de teme si motive
literare sugestive.
Aceasta capodopera este inspirata din basmul romanesc,,fata din gradina de aur”cules de
germaul Kunish. Iar subiectul operei poate fi interpretat in mod absolut diferit: fie ca o
dezvoltare a motivului Zburatorului,fie ca o abordare a mitului Sf.Soare,fie ca drama omului
geniu, sau ca o poveste de dragoste imposibila.

Viziunea despre lume a autorului se remarca anume la nivelul detaliilor de structura, de

compozitie si de limbaj. Un aspect palpabil in decorul stilului eminescian reprezinta utilizarea
simbolurilor cosmogonice, interpretate ca o pluritate de lumi ce se nasc,cunosc
apogeul,declinul si mor perpetuu.Astfel,mitul dezvolta specificul national a universului poetic
creat de Eminescu. In acest sens, gasim, în Luceafarul, o mitologie autohtona, reprezentată de
Dumnezeu - sugerat de Demiurg, Zbură torul-ca Luceafarul .ce desemneaza punctul central in
jurul caruia graviteaza intreaga problematica a poemului, mitul Sfä nta Luna- sugerat de fata
de impä rat, mitul genezei ,, Vedea ca-n ziua cea dintá i /Cum izvorau lumine”, si mitul ingerului
,,Un inger se arata". Acestea sunt transfigurate artistic, si implicate in constructia imaginii
persoajelor, avá nd rolul de a expune diferite ipostaze ale lor.De asemeea ,mitul Sfantul Soare
cuprinde acest episod, în care el vrea să se insoare cu Luna, ca in balada populară Soarele şi
luna. Dar acest lucru nu este permis şi cei doi eroi primesc sanctiunea de a fi mereu în
contratimp pe cer. De aceea Sfä ntul Soare incearcă să se insotească cu o frumoasă muritoare,
ceea ce alcatuieste continutul narativ al poemului ,, Luceafarul”.

Un element primordial este si manifestarea celor şapte ipostaze ale eroului :de astru,
lumină , fulger, inger, demon, gâ nd si Hyperion . In ansablu ele contureaza rolul diferit pe care
trebuie sä -l joace protagonistul în lumi diferite. Vointa acestuia nu depinde ,insa, de propriile
intentii ci de cele ale Demiurgului.Drept consecinta, este construita o lege printr-o continua
metamorfoză a unui univers interior.

   Astfel, prin nobletea ideilor si profunzimea sentimentelor, prin umanismul lui arzato si
splendoarea neobisnuita a sintagmelor - Luceafarul lui Eminescu - este o creatie ce ni se
dezvaluie in uluitoare sclipiri de imagini - se inscrie intre valorile absolute cele dintai si
dintotdeauna, ale marii poezii universale