Prin creaţia sa ,Grigore Vieru este capabil să transmită cititorului o valoare spirituală desavarsita, reflectiile

sale atingîndu-ne cele mai sensibile coarde ale sufletului.O podoabă remarcabila o constituie "Legă mînt", care
reprezintă ,de fapt o rugă minte solemna ,o confesiune lirica, un testament spiritual lă sat urmaşilor.Prin fiecare
vers, autorul îşi exprimă veneraţia nemarginita faţă de geniul Mihai Eminescu. Pentru el, fiind o sursă infinita
de inspiraţie, o comoară suprema a neamului,care-i valorifica sufletul.
In ansamblu ,opera este imbratisata de o multitudine de aspecte elogiace si de admiratie ce o fixeaza pe un
plan apasator,melancolic,plin de durere si pasiune. Eul liric tranziteaza printr-o varietate de
stari:nostalgie,tristete si regret,,stinge-mi-s-or ochii mie/tot deasupra cartii Sale’’. Poezia este bazata pe cîteva
motive literare sugestive: motivul testametnului ,intrucat in viziunea lui Vieru, prestigiul lecturii rezida in
continuitatea creatiei eminesciene-,,cartea de capatai’’ a fiecaruia ,ce are sa ne lumineze sufletul,inima si
gandul.Iar laitmotivul ”cartea” simbolizează cugetare , viziune, arta și norme etice.De asemenea,in structura
poeziei prevaleaza o gama larga de imagini artistice oglindite de epitete si metafore expresive.Figura de stil ,,
recile-mi pleoape” contureaza ideea de finalitate,sfarsit al vietii umane si confera o nota lirica indurerata ,ce
reda la cel mai direct mod, motivul mortii inevitabile.Totodata,metafora,,am s-ajung atuncea poate/la mijlocul
ei aproape” face aluzii la faptul ca scrierile lui Eminescu sunt dominate de un mister nedeslusit,de fiecare data
cand le citim ,descoperim alte reflectii,aparente,sentimente.
Si totusi , prin poezia,,Legamant” Vieru iși exteriorizeaza datoria sfantă de a cinsti și a cunoaște opera
poetului național M. Eminescu; el dorește ca după dispariția lui, ”cartea” să rămană deschisă pentru ca urmașii
să -i continue efortul de cunoaștere și să -l împlinească ”Ca bă iatul meu ori fata/ Să citească mai departe/ ce n-a
reușit nici tata”. Dacă acestia nu vor reuși să patrunda in sensurile adînci ale operei , poetul dorește să i se așeze
cartea la că pă tîi,: ” Așezați-mi-o ca pernă / Cu toți codrii ei in zbucium”. Expresia ”codrii in zbucium” semnifică
clocotul național, pe care Eminescu l-a surprins excelent in opera sa.Astfel,datorita acestei atitudini, Grigore
Vieru va ră mîne poetul superior,un poet al iubirii, al valorilor general umane de-a lungul secolelor ulterioare.