Tema:”De la ”frecvența de

pedalare” la viteza de mișcare a

bicicletei”.
Rezumat
Câțiva cercetători s-au gândit să facă un studiu în care să
compare mai multe animale și felurile lor de a se deplasa și să
stabilească un top al celor mai eficiente din punct de vedere
energetic, moduri de deplasare. Pe primul loc a ieșit albatrosul
iar omul undeva sub locul 10. Apoi cuiva i-a venit ideea să ia în
considerare omul pe bicicletă și să refacă studiul. Rezultatul a
fost uimitor. Din punct de vedere energetic, omul care merge
pe bicicleta cu o viteza de 16-24 de km pe ora este cea mai
eficienta ființă.Pe un teren dur, plat și orizontal un om de 70
de kg are nevoie de aproximativ 100 de wati ca sa mearga cu o
viteza de 5 km/ora. Același om pe o bicicleta si pe același
teren, folosind aceeași cantitate de energie rulează cu viteza de
25 de km/h! Deci randamentul este de 5 ori mai mare! Acest
lucru poate intra in lista de motive întemeiate pentru care sa
folosești o bicicleta.
Primele biciclete inventate în sec
XIX-lea.
Adevărata fizică din spatele echilibrul
ui pe două
roți
De la primii metri parcurși pe două roți fără mână unuia dintre părinți să ne
țină de șa, știm că echilibrul pe bicicletă îl putem menține mulțumită inerției.
Sau, după cum Albert Einstein rezuma plastic: viața e ca mersul pe bicicletă;
trebuie să mergi ca să îți păstrezi echilibrul. Dar oare este chiar așa? Inerția
este acea forță căruia trebuie să îi mulțumim pentru miracolul mersului pe
bicicletă?

Ei bine, se pare că nu chiar. Doi fiziceni, J. Lowell și H.D. McKell, au publicat

în 1982 în American Journal of Physics un studiu foarte interesant și
amănunțit asupra motivului pentru care un biciclist reușește să își păstreze
echilibrul. Pe scurt, bicicleta nu se comportă asemeni unui corp care se
deplasează ca urmare a inerției sale, ci ca un giroscop, mulțumită
momentului cinetic generat de roată, care stabilizează întreaga bicicletă.
Totodată, acest comportament giroscopic este cel care ajută la schimbarea
direcției, și nu ghidonul! Explicațiile urmează în cele de mai jos.
Ziceam mai devreme că schimbarea direcției (viratul)
este în directă legătură cu această mișcare giroscopică și,
în mod translativ, cu forța centrifugă. O bicicletă care
este ținută perpendicular pe sol va merge drept. Chiar
dacă există tentația de a pune acest lucru pe seama
inerției, forța centrifugă este cea care face posibil acest
lucru. Drept dovadă, dacă înclini bicicleta în partea
stângă, atunci întreaga bicicletă va vira spre stânga, deși
ghidonul este drept.
Acest lucru se petrece din cauza schimbării axei în jurul căreia se
învârt roțile și a cuplului de forțe care își schimbă direcția. Totuși,
acțiunea se va petrece doar în situațiile în care viteza este mare.
Dacă nu este, atunci va trebui să apelezi la convenționalul ghidon
pentru a lua virajul. Oarecum, seamănă cu ceea ce se întâmplă pe
velodrom. Pentru că cicliștii ating viteze foarte mari, de peste 70
km/h, iar pista are o lungime de 330 de metri (de cele mai multe
ori), virajele sunt construite înclinate la un unghi mare, adesea de
peste 30 de grade. Astfel, sportivii aflați la viteză maximă nu
trebuie să miște de ghidon când se află pe viraj, ci doar trebuie să îl
țină drept, precum in poza de mai jos.
Karl Freiherr von Drais 29 aprilie
1785 în Karlsruhe - 10 decembrie 1851 în Karlsruhe
A fost un nobil oficial forestier german și inventator seDrais a fost un
inventator prolific, care a inventat Laufmaschine („mașină de alergat”),
numită și mai târziu velocipede, draisine (engleză) sau draisienne
(franceză), supranumită și calul hobby sau calul dandy. Aceasta a fost
cea mai populară și recunoscută invenție a sa. A încorporat principiul
celor două roți, care este de bază pentru bicicletă și motocicletă și a fost
începutul transportului personal mecanizat. [3] Aceasta a fost cea mai
veche formă de bicicletă, fără pedale. Prima sa călătorie raportată de la
Mannheim la „Schwetzinger Relaishaus” (un han de antrenori, situat în
„Rheinau”, astăzi un cartier din Mannheim) a avut loc pe 12 iunie 1817
folosind cel mai bun drum din Baden. Karl mergea cu bicicleta [4]; era
la o distanță de aproximativ 7 kilometri (4,3 mi). Călătoria dus-întors l-a
luat puțin mai mult de o oră, dar poate fi văzut ca marele bang pentru
transportul fără cai.mnificativ în perioada Biedermeier.
Kirkpatrick MacMillan
2 septembrie 1812- 23 ianuarie 1878
Potrivit cercetărilor rudei sale James Johnston din anii
1890, Macmillan a fost primul care a inventat bicicleta cu
pedală. fiind locul de naștere al invenției bicicletei ".
Macmillan ar fi finalizat construcția unei biciclete de
lemn cu pedală în 1839 care include roți din lemn cu roți
de fier, o roată direcțională în față și o roată mai mare în
spate, care a fost conectată la pedale prin intermediul
unor biele.