Timpul este substanta din care e facuta viata si unicul care odata ce

atrecut nu mai poate fi intors, dar nici nu poate fi oprit, deoarece zboara
mai repede ca vintul si mai repede ca gindul.

Consider ca acesta e adevaratul creator si marele distrugator, fiindca tot ce

e viu, tot ce se bucura de lumina Soarelui cu trecerea anilor ba dispare,
caci timpul nu iarta pe nimeni si nimic.

In operele lirice la fel este prezent motivul trecerii ireversibile a

timpului,spre exemplu in poezia ,,Floarea Albastra`` de Mihai Eminescu

Aici trecerea timpului nu-l mai poate reintoarce in clipa care i-ar fi putut
aduce fericirea si ea ramine in veci pierduta („Si te-ai dus, dulce minune,/
Si-a murit iubirea noastra-/ Floare-albastra, floare-albastra…/ Totusi este
trist in lume”).

In poezia ,,Fiiinta iubita`` de Liviu Damian.Motivul trecerea timpului

ireversibil e resimtita de catre eroul liric ca o forta ce distruge, destrama si
ca destin implacabil uman. El se roaga catre vreme, dorinta lui fiind de a
opri timpul din curgerea lui pentru ca atinge chipul iubitei si care ar putea
sa se desparta de ea („O, vreme, nu-atinge fiinta iubitei”, „te-ndura de
chipul iubitei”).

In concluize pot spune ca timpul este tot,este ceva suprem si ne putut fi

oprit ,el merge mai departe fara sa sse uite in urma ce lasa.Timpul este
ceva fara sentimente ,caruia ii este indifferent de tot.