Pâinea de Vasile Romanciuc

De tine nu ne putem lăsa,

nu ne putem lăsa.
icoană a casei masă cu chipul pâinii
la mijloc.

Din tată-n fiu

Neschimbat
trece numele tău:
Sfântă Pâine.
Prea mică fiind uneori
foamea sâ ne o astâmperi,
ai fost îndeajuns de mare
mereu
sâ ne poţi aduna la un loc,
sâ ne înfrăţeşti:
s ar putea încleşta
duşmăneşte
mâinile ce te ntâlnesc deasupra
aceleiaşi pâini?

Grea e singurătatea
în fața primejdiei.
Nimic insă nu e mai greu
decât să rămâi
singur
în faţa pâinii.

Titlul poeziei este alcătuit din substantivul concret pâine, cu valoare de simbol, el scoţând în
evidenţă viziunea lui Vasile Romanciuc asupra pâinii, considerată de el ca valoare supremă a
datului existenţial uman.
În poezia respectivă autorul abordează tema pâinii.
Textul acestei poezii aparţine genului liric, deoarece:
-este scris în versuri, aranjate în patru strofe inegale ca mărime;
al apartenenței la genul liric este:
n ultimul rând, ca act sacru.