Poezii cu formă fixă

Gazelul se poate defini ca o poezie lirică în distihuri, ale căror monorime sunt dispuse astfel: versurile primului
distih rimează între ele, rima păstrîndu-se în al doilea vers al celorlalte distihuri. În majoritatea cazurilor, după rimă
urmează radiful — un cuvânt sau grup de cuvinte care se repetă — iar ultimul distih conține takhallos-ul,
pseudonimul poetului.

Gazel de George Coşbuc

Picurii cu strop de strop

Fac al mărilor potop—

Zilnic câte-un spic adună

Şi-n curând tu ai un snop.

Mergi încet şi las’ s-alerge

Alţii cât or vrea-n galop.

Madrigalul este o formă de muzică de cameră, de obicei polifonică și neacompaniată instrumental, apărută și
dezvoltată în sec. XVI-XVII în Italia.La origine, madrigalul, a fost un cântec pastoral compus pentru mai multe voci,
de obicei pentru grupuri de trei sau șase interpreți dar, în timp, madrigalurile au devenit populare în cercurile
cultivate.Textul unui madrigal este o poezie lirică de proporții reduse cu caracter idilic sau galant, care exprimă
sentimente delicate sau complimente galante, adresate unei femei.

Madrigalul însingurării de Daniela Lupu

 Pe-aşternut de frunze, iarna-ţi se prăvale

ţese-nsingurarea pânză pe la uşi

trist tresar la şoapta neputinţei tale

de-a zdrobi greu lacăt peste anii duşi.  

Cheia desluşirii căilor de lacrimi  

desenând în griuri clipe de tăceri

tulburarea nopţii-n inima-ţi de patimi

ia sclipiri de aştri reci şi efemeri.

Rondelul este o poezie scurtă cu formă fixă, a cărei structură se bazează, ca și balada, pe refren, care a apărut în
Franța medievală sub denumirea de rondeau.Prima formă clar definită a fost stabilită în Evul Mediu de Adam de la
Halle și Guillaume de Machaut, respectiv rondelul simplu (din care în secolul al XVI-lea va deriva trioletul), compus
din 7 sau 8 versuri, construit pe două rime; refrenul, constând din 2 versuri, apare la început și la sfârșit, cel de-al
patrulea vers reluându-l pe primul.Această formă a evoluat, crescând în lungime: refrenul va trece întâi la trei
versuri, așa numitul rondel terțet (în franceză rondeau tercet) și apoi la patru versuri (în franceză rondeau double)
și chiar la cinci versuri (în franceză rondeau cinquain)

Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în
franceză rentrement), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a
treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ
poet care a compus rondeluir în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar
repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6
versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Temele din rondeluri sunt
aproape mereu legate de dragoste, de clebrarea bucuriilor sale, de evocarea necazurilor pe care aceasta le
produce.

Alexandru MACEDONSKI

Rondelul rozelor de august

"Mai sunt inca roze - mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Cand ceru-1 credearrt pe pamant.

Pe-atunci eram falnic avant

Priveam, dintre oameni, spre stele;
-Mai sunt inca roze - mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietei cuvant

A stins bucuriile mele,
Mereu cand zambesc, uit si cant,
in ciuda cercarilor grele,

Mai sunt inca roze, - mai sunt."

Sonet poem cu formă fixă de paisprezece versuri care respectă o schemă de rimă foarte precisă și o structură
logică. Acestea s-au schimbat de-a lungul timpului.

Sonet de Titu Maiorescu

Afară- toamnă, frunză-mprăștiată,

Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gîndești la viața toată
Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloată,
Să stai visînd la foc, de somn să picuri.
Și eu astfel mă uit din jeț pe gînduri,
Visez la basmul vechi al zînei Dochii;
În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri;
Deodat-aut foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scînduri…
Iar mîni subțiri și reci mi-acopăr ochii.

Glosă-poezie lirică cu formă fixă, care conține atîtea strofe , cite versuri are prima strofă, plus două.Fiecare strofă
următoare comentează cite un rind din prima . Ultima strofă reia versurile primei , în ordine inversă.

GLOSSA

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.