Valorile stilistice ale părților de vorbire
Partea de vorbire Valoarea stilistica
 pronumele Dativ etic
Dativ posesiv
Dativ cu valoare neutră
Repetiție comparație
Valoarea peiorativă
Alte valori(sensuri)
 verbul Prezent istoric
Realizează personificarea
Reoetarea verbului
Verbe ocvomatopeice
 substantivul Apare de obicei în
realizarea metaforelor a
personificării și a epitetului
 adjectivul E folosit ca epitet în
descrierii portrete,
explicații ample oferă
informații despre
personaje, obiecte, locuri,
fenomene
-comparativ
-superlativ
 articolul -hotărât
Exemple
„dragu-mi”
„viața-i bună”
„a luat-o la sănătoasa”
„ce-i al meu e al meu”
„aici sunt întunecimea
voastră”
A mea
Ritm dinamic, opere cu
caracter istoric
„codtul se deschide”
Durata mare a acțiunii de
timp, repeziciunea, ritm
intens
Au rolul de a implifica
sugestia auditivă a imaginii
„aud cu ureche scârțâind”
„al valurilor glas”
„jăraticul mărilor”
De superioritate:mai
frumoasă
De egalitate:la fel de
frumoasă
De inferioritate: mai puțin
frumoasă
Relativ: cea mai frumoasă
Absolut: foarte frumoasă
(nespus de frumoasă,
extraordinar de frumoasă)
Individualizează obiecte,
personaje, sentimente:

-nehotărât
 pronumele -pronume personal
(contribuie la -pronume de politețe
cursivitatea și -pronume demonstrativ
expresivitatea -pronume nehotărât
bexprimării -pronume posesiv
-pronume reflexiv
-pronume de întărire
-pronume relativ/întreg
-pronume negative
 indicativ -prezent
-imperfect
 imperativ Exprimă ordin, poruncă,
îndemn, rugaminte,
hotărâre, tarie de caracter,
determinare, sensibilitate,
autoritate
baltagul, Moara cu noroc;
acestea devin cunoscute,
unice, reprezentative,
sugestive
Dă caracter heneral
aspectelor
Prezentate: o scrisoare
pierdută
Eu, tu, el..., dânsul, dânsa...
Dumneta, dumnevoastră...
Acesta, acela, același...
Altul, cineva, fiecare...
Meu, tău, său...
Își, îmi, (pe) sine...
Însumi, însuți, însuți...
Care, cine, ce, cât...
Nimeni, nimic, nici un, nici o...
Citesc...- dă senzația de
realitate, de actualitate;
caracter de generalitate-
nprezent continuu, general
valabil: Elevul nu mai învață.
Citeam- exprima
repetabilitatea, intensitatea,
obsesia, aspecte
nedeterminate, neterminate,
pasiuni.
Perfect compus: am citit-
aspecte trecute, terminate,
uneori credibile.
Perfect simplu: citii, citiși,
citise..
Mai mult ca perceft: citisem,
citiseși, citise...
Viitor: voi citi- exprimă
speranțe, idealuri, vise,
dorințe.
Citește-citiți/ nu citi-nu citiți!
 conjuctiv Exprimă hotărârea, dorința, Prezent: să citesc,
regret,posibilitate pierdută, Perfect: să fi citit.
aspecte posibile
 Condițional Exprimă dorința, teama, Prezent: aș citi
-optativ visare, relativitate, regret, Perfect: aș fi citit
resemnare, evocare,
nostalgie
 infinitiv A citi
 participiu Are rol de adjectiv Citit, citită, citiți, citite
 gerunziu Citind- exprimă Da muzicalitate textului: „De-
continuitate,simultaneitate, atâtea nopți aud plouând/
obsesie, repetabilitate, Aud materia plângând”
intesitate
 supin De citit, pentru citit
 adverbul Arată locul, timpul, Adverb de loc: aici, acolo,
modalitatea unei acțiuni, pretrutindeni
da concrete exprimării Adverb de timp: atunci, azi,
cândva
Adverb de mod: așa, astfel,
bine
 prepoziția Asigură precizie exprimării De, la, pe, sub, cu
 conjuncția Contribuie la realizarea Și, sau, să, dacă...
repetiției, a paralelismului
sintactic, a simetriei
 interjecția Conferă dinamism acțiunii, Vai, of, uite, na...
atrage atenția asupra unor
aspecte, reproduce sunete,
zgomote din natură