Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pamant. A ramas cerul fierbinte si gol.

Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri Danseaza salbatice, satanice jocuri. citat de Nicolae Labis
Cea mai cumplita suferinta este fara doar si poate seceta. Ea chinuie in egala masura om, animale si pamant.

Seceta e un anotimp cumplit care lasa rani dureroase in inimile oamenilor. Creaza goluri in suflete, usuca pamintul, seaca fintinile, omoara pestii si ramine o amintire pe veci. Oamenii cuprinsi de seceta, inebunesc, cu zi ce trece, sint cuprinzi de o lume unde foamea este pe primul loc. Incep sa aiba fantezii, sa li se para peste tot mincare. Incep sa manince ceea ce au, uneori coaja de copac, ierburi otravitoare, chiar uneori isi vind copii pentru o bucata de piine. Sint obsedati, sint disperati, sint cuprinsi de senazatia ca vor muri, ca vor dispare, la fel ca plantele. Este o suferinta enorma, cel face pe om sa delireze de la realitate si sa inceapa a avea viziuni halucinante. Lumea este cuprinsa de un episod de cosmar, pe care il traiesc cu totii. Sint protagonistii unui calvar, pe care nu-l mai suporta, devine insuportabil si greu. Aceasta tema cumplita a foamei o gasim si in nuvela Dincolo de Nisipuri, unde observam adevaratul cosmar al secetei ce sa lasat asupra oamenilor. Aveau parte de imagini halucinante, erau cuprinsi de frenezie. Ei visau ca ploua, ca inverzeste gradina cu zarzavaturi. Insa acestea erau vise imposibile de realizat pentru ei. Ei tot mai sperau ca riul va curge din nou, ca vor avea apa. Chiar si dascalul inebunise de foame , satul intreg avea o imagine dezolanta, trista, jalnica, deprimanta. Insa speranta pentru ei nu murea, ei erau gata sa mearga dincolo de nisipuri, cu gindul de a gasi apa, ceea ce era pentru ei cel mai de pret si sfint lucru. Aceasta nuvela ne duce cu gindul in trecut, la modul de trai al oamenilor, la cum ei supravetuiau pe timpul foamei. Este o nuvela de suflet ce te face sa intelegi dorinta mare a oamenilor de viata. Seceta ar putea fi comparata cu un razboi, care lasa in urma sa imagini devastatoare si suflete ranite in gol. E o adevarata crima, e un cumplit cosmar care lasa in urma ochi inlacrimati si priviri triste spre cer.