Ion Vatamanu

Ion Vatamanu (n. 1 mai 1937, Costiceni – d. 9 august 1993, Chișinău) a fost un poet, publicist și om

politic din Republica Moldova, savant, doctor în chimie, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990–
1994).
S-a născut la 1 mai 1937 în comuna Costiceni, județul Hotin (astăzi, Raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți), în
familia lui Ion și Maria Vatamanu. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, după care urmează școala medie din
satul vecin Vancicăuți pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955 lucrează ca învățător la școala
din Costiceni [1].
În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Chimie. În 1962
debutează cu volumul de poezii Primii fulgi.
În 1960 se căsătorește cu Elena Curicheru, studentă la filologie, viitoare trăducătoare, fiica lui Mihail Curicheru,
scriitor basarabean deportat în Siberia (unde s-a stins din viață în 1943).
În 1971 susține la Universitatea din Liov, Ucraina, teza de doctorat în chimie - Studierea oscilopolarografică a
complecșilor Bi(3+), Zn(2+), Sb(3+) cu liganzi adecvați și aplicarea acestor complecși în chimia analitică.
În 1973 a fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii Moldova, funcție pe
care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de chimist, Ion Vatamanu va publica peste
150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice, va obține cinci brevete de invenție în domeniul
oscilopolarografiei (1980-1989). O serie din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă și industrială din
fosta Uniune Sovietică și din Moldova, având ca teren de aplicare raioanele Telenești și Anenii Noi. În 1978 publică,
în colaborare cu alți lucrători științifici ai laboratorului de chimie, lucrarea Indice Bibliografic al literaturii de
polarografie (anii 1922-1977). Iar în 1988 scrie monografia Termodinamica hidrolizei ionilor metalelor în colaborare
cu tânărul savant, doctor în chimie Ilie Fiștic.
Între 1989-1991, împreună cu poeta Leonida Lari asigură conducerea ziarului Glasul, primul ziar în grafie latină din
perioada postbelică în Republica Moldova, tipărit în Letonia cu sprijinul Societății "Dacia".
Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei Columna.
În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei
Parlamentare pentru Cultură și Culte. Semnează Declarația de Independență a Republicii Moldova.
Se stinge din viață la 9 august 1993, și este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chișinău.

Premii și distincții
 1984 Medalia de Bronz a Expoziției Realizărilor Economiei Unionale.
 1987 Diploma de onoare a Prezidiului Sovietic Suprem al Republicii.
 1989 Diploma Televiziunii Moldovenești pentru ciclul de emisiuni "Abeceul moralei".
 1991 Medalia "Veteran al muncii".
 1992 Titlul onorific "Maestru al literaturii".
 1992 Diploma Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni.
 1995 Premiul "Dacia" în domeniul artei populare, post-mortem.
 1995 Medalia Eminescu, post-mortem.
 1996 Diploma Partidului Liberal din Moldova pentru promovarea spiritului de libertate în
creație, post-mortem.
 2010 "Ordinul Republicii", post-mortem.