Ion Vatamanu (n. 1 mai 1937, Costiceni – d.

9 august 1993, Chișinău)

Născut în familia lui Ion și Maria Vatamanu. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, după care
urmează școala medie din satul vecin Vancicăuți pe care o termină în 1954. Între anii 1954-1955
lucrează ca învățător la școala din Costiceni .

În perioada anilor 1955-1960 studiază la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Chimie.
În 1962 debutează cu volumul de poezii Primii fulgi.

În 1960 se căsătorește cu Elena Curicheru, studentă la filologie, viitoare trăducătoare.

În 1971 susține la Universitatea din Liov, Ucraina, teza de doctorat în chimie .
În 1973 a fost ales șef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Științe a Republicii
Moldova, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. În toți acești ani ai carierei sale de
chimist, Ion Vatamanu va publica peste 150 de lucrări științifice în domeniul chimiei analitice. O serie
din metodicile sale vor fi aplicate în sfera agricolă și industrială din fosta Uniune Sovietică și din
Moldova, având ca teren de aplicare raioanele Telenești și Anenii Noi. În 1978 publică, în colaborare
cu alți lucrători științifici ai laboratorului de chimie, lucrarea Indice Bibliografic al literaturii de
polarografie (anii 1922-1977). Iar în 1988 scrie monografia Termodinamica hidrolizei ionilor
metalelor în colaborare cu tânărul savant, doctor în chimie Ilie Fiștic.

Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei Columna.

În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al
Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte.

S-a numărat printre semnatarii Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, iar la data de 27
august 1991 a ținut un discurs în fața Marii Adunări Naționale, adunare în urmă căreia limba română
devenea limba de stat și alfabetul latin lua locul celui chirilic.

Ion Vatamanu, om activ din punct de vedere social-politic, doctor în chimie, poet și publicist, a fost
unul dintre nenumărații oameni de cultură care au luptat pentru apartenența noastră la acest popor.
În martie 1989, fondează, împreună cu poeta Leonida Lari, revista Glasul, pe care o conduce între
anii 1989-1991. A fost prima publicaţie apărută cu litere latine din Basarabia de după 1944.

A publicat cărți din 1962 până în 1980.

Ion Vatamanu traduce din poeții ruși, ucraineni, lituanieni, letoni, eleni și de asemenea, din poezia
americana.

Cele mai importante premii și distincții care i s-au oferit au fost:

Diploma de onoare a Prezidiului Sovietic Suprem al Republicii 1987
Titlul onorific "Maestru al literaturii" 1992
"Ordinul Republicii", post-mortem 2010

Se stinge din viață la 9 august 1993, și este înmormântat în cimitirul Ortodox Central din Chișinău.