Luceafărul

sfînt
Elevi: Prozorovschi Vlad
Cociu Nicolaie
Trenbaci Maxim
Valeria Dicusar
Antohi Cristina
Sandic Nikita
 Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist
român, considerat, în general, ca fiind cea mai
cunoscută și influentă personalitate din literatura
română. A publicat un singur volum antum, Poezii,
compus din poemele publicate de-a lungul vieții în
revista Convorbiri literare a societății Junimea, din
care Eminescu făcea parte.
 Opere literare
Eminescu a debutat în presa vremii cu poezii și
proze în revista "Timpul" din Iași, unde a devenit
redactor șef. Apoi a colaborat cu alte reviste literare
și a publicat volume de poezii și proză. Printre cele
mai cunoscute poezii ale sale se numără
"Luceafărul", "Sărmanul Dionis","Mai am un singur
dor","Ai nostri tineri" și "Povestea lui Harap Alb".
 Copilăriea

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin

împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și
cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu
(Fiind băiet… sau O, rămâi).
Între 1858 și 1866, a urmat cu intermitențe școala primară National
Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți.
Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860. Nu
cunoaștem unde face primele două clase primare, probabil într-un
pension particular. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan Zibacinschi,
iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experiență, învățătorii
săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Termină
școala primară cu rezultate bune la învățătură.
 Studiile
La finalul clasei a III-a este clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi.Frecventează
aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și
Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici.Cadre didactice cu experiență,
învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc manuale școlare. Termină
școala primară cu rezultate bune la învățătură. A terminat clasa a IV-a clasificat al
5-lea din 82 de elevi.
Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar”
Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi).
Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei
serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de
la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o
cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare;
debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".
Între 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin.Junimea i-a acordat o
bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două
semestre, dar nu s-a prezentat la examene.
Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi

Familia Eminescu
Mihai Eminescu este al șaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe
Eminovici, provenit dintr-o familie de țărani români din nordul Moldovei, și al Ralucăi
Eminovici, născută Jurașcu, fiică de stolnic din Joldești. Familia cobora pe linie paternă din
Transilvania de unde emigrează în Bucovina din cauza exploatării iobăgești, obligațiilor
militare și a persecuțiilor religioase.Bunicii săi, Vasile și Ioana, trăiesc în Călineștii lui
Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiată de emigranții transilvăneni. Mor
din cauza epidemiei de holeră din 1844, și poetul, născut mult mai târziu, nu-i cunoaște și
nu-i evocă în scrierile sale. Gheorghe, primul băiat al lui Vasile, tatăl poetului, trece din
Bucovina în Moldova și îndeplinește funcția de administrator de moșie. Este ridicat la
rangul de căminar și își întemeiază gospodăria sa la Ipotești, în Ținutul Botoșanilor.Familia
lui Mihai Eminescu a fost în mare parte măcinată de boli şi alienare. Trei dintre copiii
căminarului Eminovici, inclusiv marele poet, au suferit de tulburări psihice, iar alţi trei - de
boli grave.
 A apus Luceafărul
La București, în 23 iunie 1883, pe o căldură
înăbușitoare, Eminescu a dat semne de alienare
mintală, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin.
În aceeași zi a fost internat în sanatoriul
doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la
spitalul Mărcuța din București și apoi a fost
transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia
Petrescu, împreună cu dr. Alexandru Șuțu, l-a
examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889.
Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15
iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața