Mihai Eminescu, biografie (1850 - 1889)

Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al sapte-lea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de tara ni romni din nordul Moldovei si al Ralucai Eminovici, nascuta Jurascu, fiica de s tolnic din Joldesti. si petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, n casa parintea sca si prin mprejurimi, ntr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura. Aceasta stare o evoca cu adnca nostalgie n poezia de mai trziu ("Fii nd baiat sau "O, rami"). ntre 1858 si 1866, urmeaza cu intermitente scoala la Cernauti. Termina clasa a IV -a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi dupa care face 2 clase de gimnaziu. P araseste scoala n 1863, revine ca privatist n 1865 si pleaca din nou n 1866. ntre ti mp, e angajat ca functionar la diverse institutii din Botosani (la tribunal si p rimarie) sau pribegeste cu trupa Tardini-Vladicescu. 1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. n ianuarie moare p rofesorul de limba romna Aron Pumnul si elevii scot o brosura, "Lacramioarele inv ataceilor gimnazisti , n care apare si poezia "La mormntul lui Aron Pumnul semnata M .Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debuteaza n revista "Familia , d in Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea . Iosif Vulcan i schimba numele n Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet si, mai trziu, si de alti membri ai famili ei sale. n acelasi an i mai apar n "Familia nca 5 poezii. Din 1866 pna n 1869, pribegeste pe traseul Cernauti-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obi ceiurilor si a realitatilor romnesti. A intentionat sa-si continue studiile, dar nu-si realizeaza proiectul. Ajunge sufleor si copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor si copist la Teatrul National unde l cunoaste pe I.L.Carag iale. Continua sa publice n "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de r oman ,"Geniu pustiu , ramase n manuscris; face traduceri din germana. ntre 1869 si 1862 este student la Viena. Urmeaza ca auditor extraordinar Facultat ea de Filozofie si Drept, dar audiaza si cursuri de la alte facultati. Activeaza n rndul societatilor studentesti, se mprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste la V iena pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la "Convorbiri Literare ; debuteaza ca pu blicist n ziarul "Albina din Pesta. ntre 1872 si 1874 este student la Berlin. Junimea i acorda o bursa cu conditia sasi ia doctoratul n filozofie. Urmeaza cu regularitate doua semestre, dar nu se pr ezinta la examene. Se ntoarce n tara, traind la Iasi ntre 1874-1877. E director al Bibliotecii Central e, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iasi . Continua sa publice n "Convorbiri Literare . Devine bu n prieten cu Ion Creanga pe care l introduce la Junimea. Situatia lui materiala e ste nesigura; are necazuri n familie; este ndragostit de Veronica Micle. n 1877 se muta la Bucuresti, unde pna n 1883 este redactor, apoi redactor-sef la zi arul "Timpul . Desfasoara o activitate publicistica exceptionala, tot aici i se ru ineaza nsa sanatatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafarul etc.). n iunie 1883, surmenat, poetul se mbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doc torului Sutu, apoi la un institut pe lnga Viena. n decembrie i apare volumul "Poezi i , cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipari t n timpul vietii lui Eminescu). Unele surse pun la ndoiala boala lui Eminescu si vin si cu argumente n acest sens. n anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte putin sau practic deloc.

Mihai Eminescu se stinge din viata n conditii dubioase si interpretate diferit n mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, n zori - ora 3) n casa de sanatate a doctorului Sutu. E nmormntat la Bucuresti, n cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umer i de patru elevi de la Scoala Normala de Institutori. n "Viata lui Mihai Eminescu ( 1932), G. Calinescu a scris aceste emotionate cuvint e despre moartea poetului: "Astfel se stinse n al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamntul romnesc. Ape vor seca n albie si peste locul ngroparii sale va rasarii padure sau cetate, si cte o stea va vesteji pe cer n departari, pna cnd acest pamnt sa-si strnga toate sevele si sa le ridice n teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".

Bibliografie (surse): Limba si literatura romna cl. XII, editia 2000; www.ro.wikipedia.org; Limba si literatura romna, aprecieri critice.