Piața muncii în România.

Evoluția sa în ultimii cinci ani

Privind evoluția pieței muncii din România observăm descreşterea sectorului de stat şi creşterea
sectorului privat.
Majoritatea modificărilor apărute în ultimii ani pe piaţa muncii în România se aseamănă cu cele
din alte ţări aflate în tranziţie.
Numărul organizațiilor din sectorul privat a crescut, iar cele din industria din sectorul de stat au
scăzut.
O analiză detaliată scoate în evidentă existenţa de două tipuri de sectoare în economia
românească: unul “protejat” şi unul “expus”.
Sectorul protejat este acel sector care a beneficiat de un tratament preferenţial din partea statului
din punct de vedere legislativ.
În întreaga evoluţie a societăţii romeneşti forţa de muncă a reprezentat componenta principală a
factorilor de producţie. Inexistenţa forţei de muncă ar face imposibilă viaţa economică social. Ea
reprezintă factorul viu activ al vieţii economice prin a cărei intervenţii directe sau indirecte devin
posibile producţia şi celelalte activităţi economice inclusiv valorificarea instrumentelor de
producţie ale societăţii.
Cunoaşterea tuturor factorilor ce influenţează cererea de forţă de muncă, gestionarea acestora şi
a resurselor umane în scopul echilibrării cu oferta de forţa de muncă este o ntreprindere amplă şi
anevoioasă care trebuie să pornească de la două cifre relativ cunoscute: volumul nevoilor de
muncă şi volumul ofertei de muncă. Dar cererea de forţa de muncă în România deocamdată nu
poate fi certă.

Funcționarea normală a pieței muncii împreună cu echilibrul cererii și al ofertei forței de muncă
depinde de acțiunea unor factori din interiorul sau exteriorul pieței. Cererea forței de muncă din
România cât și oferta acesteia sunt incerte. Oferta nu este clară din cauza schimbărilor produse în
învățămant, în legătură cu structura și durata învățămantului, datorită emigrărilor şi a natalității.

Factorii cererii sunt căi flexibile ale ofertei forței de muncă, cererea este ușor modificată, iar
oferta rigidă; de aceea căutăm să delimităm factorii lor de echilibru.

Factorii de influentă cei mai implicați sunt economici, demografici, psihosociali, interni și
externi. Printre factorii cei mai importanți care influențează evoluția pieței muncii enumerăm:

a) Poziția forței muncii în procesul de reformă și tranziție primul factor, subiectiv,de natură
obțională, care modelează și ordonează relațiile dintre actorii sociali și cele ale raportului de
muncă etc.

b) Accelerarea și accentuarea proceselor de integrare economică în special evoluția spre

structurile europene moderne. Acest factor încearcă să combine elementele naționale cu cele
internaționale, așa fel încat alaturi de circulația mărfurilor și a capitaluiui să se realizeze si
circulația forței de muncă,a persoanelor, astfel să permită incurajarea emigrației și migrației. În
prezent această circulație este selectivă, migrația tineretului se menține in cote maxime, iar
întoarcerea este modestă, redusă.

c) Impactul sectorului demografic asupra ofertei de forță de muncă a calității acesteia și a sarcinii
de întreținere aparține populației ocupate. Estimările actuale arată că populația activă, a crescut
continuu până în 2010, iar dupa s-a redus. Procesul de îmbătrânire demografică continuă să
crească din cauza migrației persoanelor tinere. Populația ocupată v-a crește sarcina de creare a
resurselor necesare populației inactive.

d) Distorsiunea şi evoluția atipică a structurilor ocupaționale. Pentru o țară europeană ponderea

rurală este mult prea mare, populația ocupată din agricultură crează dificultați în modernizarea și
dezvoltarea ruralului.

e) Vulnerabilitatea accentuată în fața șomajului a forței de muncă tinere și a celei feminine cu

influențe în sistemul de formare și educație, ca metodă de a flexibiliza oferta de muncă.

Ca și concluzie putem spune că problema nu poate fi rezolvată exclusiv de piața muncii, aceasta
fiind dependentă intr-o mare măsură de menținerea sub control a puterii simultane și combinate a
factorilor enumerați. In continuare piața muncii, rămâne dezechilibrată, rigidă și marcată de
efectul ofertei asupra cererii de forță de muncă.

Si, in aceste conditii, nemultumirile sociale inregistreaza cote inalte se exercita presiuni,
puternice inca, asupra structurilor de putere, reforma economica derulandu-se oarecum
necorespunzator, iar perspectivele redresarii se indeparteaza tot mai mult.

Majoritatea firmelor din România se confruntă în prezent cu efectele crizei de personal.

Indiferent că vorbim de programatori IT, ingineri sau specialişti în finanţe, sunt tot mai multe
companii care reclamă faptul că nu găsesc personal calificat. Dovadă stau statisticile INS care
arată că, după boom-ul economic din 2007-2008, numărul locurilor de muncă vacante aproape s-
a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016.

Cea mai puternică cerere de forţă de muncă este în jurul Capitalei, acolo unde statisticile arată că
sunt disponibile peste 16.000 de posturi, urmate de polii de creştere economică reprezentaţi de
oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Ploieşti şi Constanţa.

Industria prelucrătoare, cu 15.793 de locuri de muncă vacante, sectorul de sănătate (8461) şi

comerţul (5216) se aflau, alături de sectorul public, pe lista principalilor angajatori.

„Cea mai mare cerere de forţă de muncă este în rândul specialiştilor (17.731 posturi), aproape
dublă faţă de 2009 dar rămâne mult sub nivelul record din 2007 (22.295 posturi). Datele
statistice arată că sunt la mare căutare şi meseriaşii din domeniul serviciilor (8.205 posturi),
alături de operatorii de instalaţii şi maşini/asamblori de maşini şi echipamente (7.035) şi de
muncitorii calificaţi (6.904 posturi). Pe ansamblu, pe fondul creşterii economice, cererea de
angajaţi calificaţi în economie a evoluat susţinut în ultimii ani, însă rămâne sub nivelul de acum
10 ani”, afirmă analiştii de la KeysFin.

Potrivit studiului, România avea, în 2016, o populaţie ocupată de 8,45 milioane (privat şi
sistemul public), faţă de 9,35 de milioane în 2007. Interesantă este şi evoluţia pe sexe. Dacă în
2007, în ţara noastră erau angajaţi 5,19 milioane de bărbaţi, în 2016 cifra a fost de 4,8 milioane.
O scădere similară, însă chiar mai accentuată, se înregistrează şi în rândul femeilor.

Datele statistice confirmă, în parte, exodul românilor către Occident. De la intrarea în UE, în
2007, au fost foarte mulţi români care au ales să plece în ţările dezvoltate, în căutarea unor locuri
de muncă mai bine plătite, a unui trai mai bun”, au explicat analiştii.

Criza din 2009-2010 a lovit extrem de puternic iniţiativa privată, dovadă că numărul
antreprenorilor a scăzut în 2016 la 1,6 milioane faţă de puţin peste 2 milioane în 2007.

„Reculul s-a simţit puternic în economie. Dincolo de scăderile salariale, multe business-uri au
murit din cauza blocajului financiar, a scăderii abrupte a cererii şi a înăspririi condiţiilor de
creditare. În acest interval au dispărut, practic, 400.000 de antreprenori. Priviţi această cifră din
punct de vedere al relaţiilor de business pe orizontală, în economie, şi veţi avea dimensiunea
reală a impactului socio-economic”, au explicat experţii KeysFin.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană în 2007, angajaţii români şi-au făcut mari speranţe.
Perspectivele unor câştiguri similare cu cele din Occident i-a determinat pe mulţi să îşi
supraestimeze potenţialul financiar, iar mare parte din efectele crizei s-a datorat acestui fenomen.

Românii nu au lăsat optimismul deoparte chiar dacă salariile nu creşteau. Efectele s-au văzut în
bula imobiliară din anii dinaintea crizei.

„ Creditul cu buletinul, investiţiile imobiliare riscante, consumul fără limite, din impuls, au avut
consecinţe dure în anii care au urmat. De ce s-a ajuns în această situaţie? Educaţia financiară
deficitară a românilor şi supraestimarea perspectivelor financiare din viitor s-au dovedit a fi
extrem de păguboase”, au explicat analiştii.

Potrivit studiului, salariu mediu net în România a crescut de la 1042 lei în 2007 la 2047 lei în
2016. Pe hârtie, evoluţia pare semnificativă însă, având în vedere inflaţia, acest avans s-a regăsit
prea puţin în nivelul de trai.

Dacă facem o comparaţie cu Bulgaria, ţară care a aderat la fel ca noi în 2007, salariul minim pe
economie a crescut în România cu 140%, în timp ce la vecini a avansat cu 150%.

Un indicator relevant îl reprezintă evoluţia produsului brut pe cap de locuitor. Dacă în Polonia,
acesta a crescut între 2007 şi 2016 cu peste o treime, până la 11.200 euro/locuitor, în România,
după o creştere similară de aproape 25%, a patra ca dinamică după Polonia, Malta şi Irlanda, am
ajuns abia la 7.600 de euro în ultimii 10 ani.
Rezultă că în România există un decalaj avansat faţă de alţi membri ai Uniunii, unde fiecare
locuitor ajunge să câştige aproape 30.000 de euro pe an, adică de patru ori mai mult decât un
român.

Cele mai mari salarii, în medie, le-au înregistrat cei care lucrează în sectorul de intermedieri
financiare şi asigurări (4.000 lei), acolo unde câştigurile au avansat cel mai mult în ultimii 10 ani.
Un câştig semnificativ l-au înregistrat şi cei care lucrează în IT&telecom, acolo unde nivelul
mediu salarial a avansat de la 2.119 lei în 2008 la 3.822 lei în 2015, angajaţii din sectorul
extractiv, de la 2.287 lei la 3.454 lei, şi cei din sectorul furnizării de servicii de utilităţi (2.389 lei
faţă de 3.077 lei).
La polul opus s-au situat angajaţi din agricultură, construcţii, HORECA, comerţ şi sănătate, unde
salariul mediu nu a depăşit încă echivalentul a 350 de euro.

Evoluţia salariilor a cunoscut fluctuaţii semnificative şi dacă vorbim despre situaţia pe regiuni. În
ultimii 10 ani, în Bucureşti-Ilfov s-au plătit cele mai mari salarii, în medie de 2.645 de lei,
comparativ cu 1.562 de lei, cât a fost în Moldova.

„Evoluţia salarială a urmat dinamica economiei, la nivel regional. Din păcate, în absenţa unor
investiţii semnificative, zone precum Moldova şi Oltenia au rămas în urmă, iar acest lucru s-a
simţit şi în potenţialul de angajare, în nivelul salarial, în puterea de cumpărare”, au explicat
analiştii.
Potrivit datelor Comisiei Naţionale de Prognoză, se estimează că piaţa muncii nu va avea creşteri
considerabile în viitor.
Estimările CNP arată că numărul mediu de salariaţi va creşte până în 2020 la 5,6 milioane, faţă
de 4,95 milioane în 2017. Dintre aceştia, 4,6 milioane vor fi în mediul privat, restul la stat.

Perspectiva autorităţilor privind evoluţia salarială până în 2020 prevede avansul salariului mediu
net pe economie cu puţin peste 130 de euro (590 de lei) de la 2.274 de lei în 2017 la 2.864 de lei
în 2020.

Cel mai bine se va câştiga, în următorii trei ani, în Bucureşti-Ilfov, unde salariul mediu net ar
urma să ajungă în 3 ani la 880 euro (3.969 lei), iar cel mai puţin în Oltenia, aproximativ 542 euro
(2.442 lei).

„Perspectivele salariale denotă, în fapt, accentuarea discrepanţelor economice la nivel regional şi

tendinţa de polarizare economică şi demografică a României. Cel mai probabil se va accentua
migraţia forţei de muncă către centrele economice din jurul oraşelor precum Bucureşti, Cluj,
Sibiu, Timişoara, Braşov sau Constanţa.”, avertizează analiştii.

Numărul de contracte de muncă noi a crescut cu aproape 200.000 în ultimul an, la finalul lunii
ianuarie totalul contractelor individuale de muncă din economie ajungând la peste 6 milioane,
potrivit datelor de la Inspecţia Muncii.

În acelaşi interval de timp, numărul de salariaţi din economie a crescut cu 170.000 de persoane
faţă de prima lună a anului trecut, ajungând la un efectiv de 5,35 milioane de persoane. Numărul
de contracte este mai mare decât cel al salariaţilor pentru că un angajat poate avea mai multe
contracte de muncă.

Una dintre companiile care au făcut angajări şi care continuă angajările în următoarea perioadă
este compania de servicii de externalizare Computer Generated Solutions (CGS), care are 3.000
de angajaţi pe plan local şi a deschis un nou centru de servicii la Galaţi, unde urmează să ajungă
la 2.000 de oameni.
Bibliografie:

http://www.zf.ro/profesii/piata-muncii-a-avut-o-dinamica-buna-dar-e-posibil-ca-situatia-externa-
sa-puna-unele-proiecte-pe-hold-15070091

http://www.gandul.info/financiar/criza-acuta-spre-care-se-indreapta-romania-cum-a-evoluat-
piata-muncii-in-cei-10-ani-de-la-aderarea-la-ue-16252479

https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/stiinta-administratiei/evolutia-pietei-muncii-in-romania-
239933.html
https://humansolutions.ro/dinamica-pietei-fortei-de-munca-in-2016/

https://www.wall-street.ro/articol/Careers/219071/dinamica-din-piata-muncii-fata-in-fata-cu-
legislatia.html