EDUCATIA INFORMALA

Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate si

conduc catre o invatare informala. Cand aceste experinte sunt interpretate de catre cei mai in varsta sau
de catre membrii comunitatii ele se constituie in educatie informala. Educatia informala este procesul
care se intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii, ii formeaza priceperi si
deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor
cotidiene.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine din limba
latina, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan, neasteptat. Ca urmare prin educatie
informala intelegem educatia realizata spontan.
Din punct de vedere conceptual, educatia informala include ansamblul influentelor cotidiene,
spontane, eterogene, incidentale, voluminoase care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri
pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de timp din viata individului. Aceste
influente spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate si organizate din punct de vedere pedagogic.
Educaie informal sau incidental este acea educaie cu caracter spontan i nesistematic (programe TV,
concerte, diverse situaii cotidiene), care se realizeaz prin contactele directe ale individului cu mediul
social, de cele mai multe ori aceste influene fiind hotrtoare n evoluia individului. Aceast form
precede i depete ca durat i experien educaia formal i ar trebui s constituie substana i
temeiul educaiei. Cele mai semnificative mesaje informale sunt transmise prin mass-media. Educaia
informal desemneaz o activitate cu efecte formative care se obin spontan ca influene educative.
Influenele formative care modeleaz persoana sunt influene educative numai n msura n care
aciunile care le-au generat sunt organizate n acest scop. De exemplu, schimbrile comportamentale sau
de atitudine care apar ca urmare a vizionrii unui anumit gen de filme artistice, nu sunt influene
educative deoarece nu sunt destinate atingerii unui scop educativ pe cnd schimbrile generate de un
documentar sau de un clip publicitar exercit influene educative dac i propun acest obiectiv.
Dezideratele educatiei informale nu apar in mod explicit. Acest tip de educatie nu-si propune in
mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, insa prin influentele sale exercitate continuu poate
avea efecte educative deosebite atat pozitive, cat si negative.
Prin miile de contacte spontane si influente cotidiene educatia informala ofera individului ocazia
de a adopta anumite atitudini, de a exterioriza anumite comportamente si de a interioriza anumite valori,
conturandu-se astfel profilul sau psihosocial. Pe aceasta cale, orice personalitate isi completeaza
informatiile achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie. Aceste influente pot fi
concordante unele cu altele sau in dezacord, sarcina de a le orienta si directiona revenindu-i in principal
educatiei formale.
Trasaturile caracteristice educatiei informale sunt determinate de multitudinea influentelor
derulate, de regula, in afara unui cadru institutionalizat, provenite din micromediul social de viata al
individului, privite ca membru al familiei, al grupului de prieteni, al colectivului de munca, al
cartierului, al satului sau orasului in care locuieste. Cu cat aceste influente cunosc o dezvoltare si
culturalizare la standarde inalte, cu atat creste si valoarea lor ca factori educativi spontani, avand astfel
rol in dezvolarea personalitatii umane.
Influentele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane, neprelucrate,
transmise de la nivelul institutiilor mass- media, care le proiecteaza si le orienteaza insa din perspectiva
altor instante si interese decat pedagogice. Acestea din urma se diferentiaza insa de programele speciale
de educatie din presa, de la radio sau de la televiziunile scolare si universitare, ce au finalitati educative
si intra sub incidenta educatiei nonformale.

Un exemplu de educatie informala este atunci cand copiii mici invata sa vorbeasca. Ei deprind
acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie ale acestora, de
multe ori silabisind fara intentie si incurajand vorbirea corecta. La fel se intampla atunci cand parintele
sau educatorul analizeaza impreuna cu copii experientele zilnice petrecute in viata acestuia.
Evaluarea are o situatie speciala in cazul educatiei informale. Evaluarea se realizeaza la nivelul
opiniilor si reusitelor personale si sociale ale cetatenilor, pe baza analizei comportamentale si factuale. In
acest sens, literatura de specialitate semnaleaza faptul ca viata sociala se desfasoara sub dublu impact:
acela al opiniei colectivitatii si al cenzurarii pe care o opereaza constiinta in sine.
Invatarea de tip informal este o invatare cu caracter pluridisciplinar, informatiile provenind din
variate domenii, completandu-le pe cele achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie.
Aceasta situatie ii confera individului posibilitatea de a interioriza si exterioriza atitudini,
comportamente, sentimente.
Dezavantajele educatiei informale sunt inerente in conditiile inexistentei unei actiuni pedagogice,
institutionalizate si organizate sistematic la nivel structural si functional. De aceea educatia informala
are o functie formativa redusa. Putine informatii devin cunostinte. De multe ori prin intermediul
influentelor incidentale individul are acces la informatii care pot veni in contradictie cu scopurile
educatiei formale si nonformale. Pe de alta parte, educatia formala ramane in limitele unor sfere de
influente care, prin largirea lor, devin tot mai aleatorii in lipsa unor scopuri si efecte pedagogice
directe, specifice actiunii educationale de tip formal sau nonformal.
Dezvoltarea acestei forme de educatei se poate realiza prin sporirea caracterului educativ al
influentelor spontane provenite in special din mass-mediei si din mediul comunitar. Acest fapt presupune
cresterea substratului cultural si al beneficiului formativ-educativ al informatiilor oferite pe diverse cai,
lucru care determina la randul sau, ridicarea nivelului cultural al societatii.
In tarile dezvoltate se manifesta tendinta institutionalizarii educatiei informale in cadrul
organizatiilor de tineret si comunitare. In acest sens, specialistii, incurajeaza oamenii sa se gandeasca la
propriile experiente si situatii de viata si sa discute despre acestea cu ceilalti membrii prezenti
Educatori informali pot fi atat parintii cat si prietenii, rudele, factori implicati intr-un proces care
se deruleaza continuu in sensul sprijinirii individului sa invete si sa se descurce in viata. La randul
nostru, fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul sau si pentru sine. Facem acest
lucru uneori in mod intentionat, alteori intuitiv.
Se vorbeste tot mai mult astazi despre educatorul informal care este preocupat de deschiderea
scolii catre comunitate, si de imbunatatirea relatiilor dintre scoala si familie. El lucreaza impreuna cu
membrii comunitatii in proiectarea si realizarea programelor finantate de scoala si cu staful educational
in dezvoltarea de noi oportunitati socio-educative menite sa contribuie la dezvoltarea personalitatii
umane, discuta cu parintii in scopul ajutarii acestora in activitatile lor cu copii. In strainatate exista astfel
de educatori informali angajati de catre comunitatea locala sau de catre biserica sa se ocupe de
problemele tinerilor, ale familiei, ale comunitatii in general, sustinatori ai unor campanii educationale
sau de strangere de fonduri in scopuri umanitare.
Cu toate ca fiecare tip de educatie are propria sa maniera de actiune si propria functionalitate,
este necesara asigurarea unui spatiu instructiv-educativ la nivelul caruia cele trei forme de educatie
trebuie sa se sprijine si sa se potenteze reciproc.
Educaia informal servete funcia social a educaiei pregtete persoana pentru integrare
social. Educaia informal este realizat mai ales de instituii altele dect cele educative i au o slab
organizare mai ales sub aspectul asigurrii receptrii i controlul rezultatelor obinute. Vorbim de
educaie informal n cazul influenelor pe care individul le resimte de-a lungul vieii din partea familiei,
a grupului de prieteni, a strzii, a mass-media, n timpul competiiilor sportive, al week-endurilor.
Educaia informal:
ofer modele existeniale alternative;

sensibilizeaz persoana n relaia cu sine i cu mediul extern de exemplu, popularizarea

gndirii pozitive, a conducerii preventive, a oportunitilor oferite de noile tehnologii etc. sau
informarea asidu privind riscurile consumului de alcool, de droguri, a fimatului etc.;
provoac interesul persoanei i al colectivitii pentru anumite teme relativ recent conturate sau
mai vechi dar reintrate n actualitate: problematica securitii individuale, colective, zonale sau
mondiale, a pcii, a ecosistemelor,
promoveaz principii de larg dezirabilitate social: ale competenei, toleranei, democraiei,
cooperrii, ntrajutorrii;
permite satisfacerea unor interese personale de cunoatere, fr responsabiliti ori standarde
impuse biblioteca, internetul, presa, cartea de popularizare a tiinei;
ofer suportul organizatoric i normativ pentru elaborarea unor proiecte cu grad mare de
personalizare;
alimenteaz permanent nevoia de cunoatere a persoanei i confer modaliti de satisfacere a
acesteia.

Educaia informal se refer la totalitatea influenelor educative neorganizate, nesistematice i

nesubordonate unor finaliti educaionale explicite. Educaia informal include astfel totalitatea
informaiilor vehiculate n contextul situaiilor cotidiene cu care este confruntat individul, informaii ce
nu sunt selectate, prelucrate pedagogic sau transmise n conformitate cu principiile de organizare i
desfurare a procesului instructiv-educativ.
Informaiile i cunotinele transmise n contextul educaiei informale sunt informaii aleatorii,
neselectate n funcie de valoarea lor euristic i achiziionate de cele mai multe ori involuntar n
mprejurrile particulare ale existenei cotidiene a individului (mass-media, discuii ocazionale, etc.).
Precizm faptul c educaia formal este aceea care, n ultim instan, organizeaz i
structureaz sistemul cognitiv, aptitudinal i atitudinal al individului de o manier care s permit
ulterior receptivitatea fa de informaiile i valorile vehiculate prin intermediul educaiei nonformale
sau informale.
Cu toate acestea educaia informal nu-i pierde importana i valoarea, tiut fiind faptul c
aceast form a educaiei ofer individului o mai mare libertate de aciune i posibilitatea de a gestiona
procesul de formare al propriei personaliti. Coordonarea i integrarea celor trei ipostaze ale educaiei,
ipostaze ntre care exist certe raporturi de complementaritate, este o problem extrem de dificil i
complex.
Cu toate c fiecare tip de educaie are propria sa manier de aciune i propria funcionalitate,
este necesar asigurarea unui spaiu instructiv-educativ la nivelul cruia cele trei forme de educaie
trebuie s se sprijine i s se poteneze reciproc.