George Bacovia a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.

Este autorul unor

volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din
marii lirici moderni francezi pe care-i admira

George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala
stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi
între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară
Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie.

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi
disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul
superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un
chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de
Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar
al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie.

Volume antume:

Plumb, București, 1916

Scîntei galbene, Bacău, 1926

Bucăți de noapte, București, 1926

Poezii, București, 1929

Cu voi..., București, 1930

Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934

Comedii în fond, București, 1936

Opere, București, 1944

Stanțe burgheze, București, 1946

Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)

A decedat pe 22 mai,1957 la 75 de ani.A fost înmormântat in cimitirul Bellu

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, județul Hotin, România Mare, în familia
de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950,
după care urmează școala medie din orașul Lipcani pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată
de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie
și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scânteia Leninistă”,
actualmente „Noi”, și ziarul "Tănărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca
redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între
anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu
o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică.
În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei
delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică,
Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.
Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație
oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul
Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai
multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii:
Diploma de Onoare Andersen.

Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de
Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-
cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și a plămânilor și
contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire. Accidentul rutier a avut loc în
noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La
volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director
adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.

A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de
Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada
Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a
denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea
proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost
declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de
reculegere.
S-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge
Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută
Juraşcu. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală
libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura.

1858 – 1860 : urmează şcoala primară.

1860 – 1861 : urmeazã cursurile Ober Gymnasyum din Cernăuţi

1869 : se înscrie la Universitatea de Filosofie din Vienna.

1872-1874 : este student la Berlin

1874 : este numit ca director la Biblioteca Centrală din Iaşi. Aici se împrieteneşte cu Ion Creangă - cel
mai mare povestitor roman

1866: debutează cu poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" într-o brosură"Lacramioarele invăţăceilor
gimnagiaşti".

1877 : se stabileşte la Bucureşti, unde este redactor la ziarul "Timpul", unde desfăşoară o intensã
activitate publicistică.

în această perioadă se împrieteneşte cu alţi doi mari scriitori Ion Luca Caragiale si Ioan Slavici

Mihai Eminescu se stinge din viaţă la

15 iunie 1889.

La 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu

(Bucureşti).

Mihai eminescu s-a născut cu numele Eminovici.

activitatea literară s-a desfăsurat de la 16 ani până la 33 de ani;

a scris peste 800 de pagini de poezie;

în timpul vietii au fost publicate doar 64 de poezii.

poemul Luceafărul are 93 de strofe si 373 de versuri;

Aureliu Busuioc s-a născut pe 26 octombrie 1928 în satul Codreanca din județul interbelic Orhei.A fost
un poet, prozator, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, redactor, director, romancier, scenarist, scriitor
și traducător din Republica Moldova.

Provine dintr-o famile de învățători. A urmat liceul „T. Boga” din Timișoara. A învățat și la Școala
Militară de Ofițeri Activi de Transmisiuni din Sibiu, pe care a abandonat-o în timpul examenelor finale
pentru a fi "repatriat".[4] Revine în Moldova în 1949. Studiază la Institutul Pedagogic de Stat „Ion
Creangă” din Chișinău. Publică epigrame, parodii, poezii umoristice în ziarul „Tinerimea Moldovei” și
revista „Chipăruș”.

Cărţi de poezie:
„La pădure”, Chișinău, 1955;
„Prafuri amare”, Chișinău, 1955;
„Piatra de încercare”, Chișinău, 1958;
„Firicel de floare rară”, Chișinău, 1961;
„Dor”, Chișinău, 1962;
„Poezii”, Chișinău, 1964;
„În alb şi negru”, Chișinău, 1977;
„Îmblînzirea maşinii de scris”, Chișinău, 1988;
„Plimbătorul de purici”, Chișinău,1992;
„Concert”, Chișinău,1993.

Romane:
„Singur în faţa dragostei”, Chișinău, 1966;
„Unchiul din Paris”, Chișinău, 1973;
„Local-ploi de scurtă durată”, Chișinău, 1986;
„Lătrînd la lună”, Chișinău, 1997;
„Pactizînd cu diavolul”, Chișinău, 2000;
„Spune-mi Giony...”, Chișinău, 2002;
„D'ale vînătorii”, Chișinău, 2005;
„Hronicul Găinarilor”, Chișinău, 2006.
Piese:
„Radu Ştefan - întâiul şi ultimul”, Chișinău, 1969,
„Şi sub cerul acela”, Chișinău, 1971,

9 octombrie 2011 (82 de ani)

Chișinău, Moldova
Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților
Meridionali, în casa de pe Ulița Popilor nr. 778, fiind fiul preotului ortodox Iosif Goga și al Aureliei.A fost
un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă, prim-ministrul României de la 28 decembrie
1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

Între anii 1886-1890, Goga a urmat şcoala primară din satul natal. Cea mai mare parte a vacanţelor, aşa
cum povesteşte autorul în diverse texte autobiografice, şi le-a petrecut în satul natal al tatălui său. Satul
se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă şi circa 20% din familiile din sat
poartă numele de Goga. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe
Lazăr), ale cărui cursuri l-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Braşov.

În numărul din 12-24 decembrie ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci și acum, semnată
„Tavi”. Ion Pop-Reteganul de la Revista Ilustrată (Bistrița) i-a scris la poșta redacției: „Ai talent, tinere
amic, cultivează-l cu diligență, că poți deveni mare. Ziua bună de dimineață se arată. Nu cumva să
neglijezi datorințele de studinte.” După aceste încurajări i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i
fericire pe pământ[

Prima poezia a lui Octavian Goga Atunci şi acum, a fost publicată în ziarul Tribuna înainte ca poetul să
împlinească 17 ani.

Studiile superioare le-a urmat la Budapesta, iar apoi la Berlin.

În 1906 se căsătoreşte cu Hortensia Cosma, fiica lui Partenie Cosma, unul dintre cei mai bogaţi români
din Transilvania. Naşii au fost Alexandra şi Alexandru Vlahuţă. Căsnicia a durat 14 ani, destrămându-se
atunci când Goga s-a îndrăgostit de o cântăreaţă.

Octavian Goga a intrat în publicistica literară cu recomandări din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Puşcariu,
Nicolae Iorga, Vasile Goldiş, Eugen Lovinescu.

În 1920 a fost ales membru al Academiei Romane, iar în 1924 a primit Premiul Naţional de Poezie şi
Premiul Naţional Mihail Sadoveanu.

Prim-ministru al României între 28 decembrie 1937 – 11 februarie 1938

Retras singur la Castelul de la Ciucea - soția sa, Veturia Goga a preferat să rămână la București - Goga a
suferit la 5 mai 1938, în parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie și a intrat în comă.
A decedat după două zile, pe 7 mai 1938 la ora 14,15, la vârsta de 57 de ani.