Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost cel mai mare poet român. El s-a născut la Botoșani la data de 15 ianuarie 1850. A
fost al șaptelea din cei 11 copii al comisarului Gheorghe Eminovici provenind dintr-o familie de țărani
români din nordul Moldovei, și al Ralucăi Eminovici, născută în Surascu, fiica de stolnic din Joldești. El a
debutat în anul 1866 cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” scrisă la moartea profesorului său de
limba română. La 25 februarie 1866 publică prima poezie semnată de Eminescu „ De-aș avea” care
apare în revista „Familia” de la Oradea. Între anii 1862-1869 a fost student la Viena, iar între anii 1872-
1874 la Berlin. S-a întors în țară trăind la iași între anii 1874-1877. El a continuat să publice în convorbiri
literare, devine prieten bun cu Ion Creangă. Se mută la București în anul 1877 și până în anul 1883 a fost
redactor apoi redactor șef la ziarul „Timpul”. În iunie 1883, poetul se îmbolnăvește grav, fiind internat la
spitalul doctorului Șuțu apoi la un institut pe lângă Viena. Se stinge din viață la 15 iunie 1889 în casa de
sănătate a doctorului Șuțu. A fost înmormântat la București în cimitirul Belu unde a fost dus pe umeri de
patru elevi de la școala Normală de Institutori. Dacă mai trăia sănătos încă douăzeci de ani, el ar fi fost
fără putință unul dintre cei mai mari creatori de poezie din întreaga literatură a lumii.