COMEMORARE

A CELOR 173
DE ANI AI LUI
MIHAI
EMINESCU
 SA NE REAMINTIM CINE A FOST MIHAI
EMINESCU
• Mihai Eminescu (născut Mihai
Eminovici) a fost un poet,
prozator și jurnalist roman,
socotit de cititorii români și de
critica literară postuma drept cea
mai importantă voce poetică din
literatura română. Receptiv la
romantismele europene de sec
XVIII și XIX, și-a asumat
viziunile poetice occidentale,
creația sa aparținând unui
romantism literar relativ întârziat.
• Mihai Eminescu
• S-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-
lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici,
provenit dintr -o familie de ţărani români din nordul
Moldoveişi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică
de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi
Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o
totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu
natura.
 Debutul

• A urmat cursurile școlii din Cernăuți în perioada 1858-

1866. A părăsit trei ani școala, timp în care a lucrat ca
funcționar public.
• La data de 12-01-1866 a debutat cu poezia intitulata „La
mormântul lui Aron Pumnul”. Tot în acest an publică
pentru prima dată în revista societății Junimea, poezia
„De-aș avea”
• Din 1866 – 1869 a pribegit pe traseul Cernăuți – Blaj –
Sibiu – Giurgiu – București.
• Din 1869 – 1874 – studiază la Viena și Berlin
• Prima carte de poezii a lui Eminescu apare în 1833,
intitulată simplu „Poezii”. Aceasta a fost singura sa carte
publicată în timpul vieții.
• În 1877 se mută la București, unde până în 1883 este
redactor - șef la ziarul „Timpul”. Desfășoară o activitate
publicistică excepțională, care-i ruinează însă sănătatea.
Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul, Oda,
De-aș avea etc.).
• În 1883 poetul se îmbolnăvește grav, fiind internat o
perioada de timp la un institut de lângă Viena.
• Anii dintre 1883 – 1889 sunt anii de boală, cu reveniri și
recăderi din ce în ce mai dese.
• Eminescu moare în 1889, la 15 ianuarie, în spitalul
doctorului Șuțu.
• Acesta fiind îngropat la cimitirul Belu, sub umbra unui
tei.
• Eminescu rămâne poetul nostru inegalabil, care a dat
versului românesc mlădierea cântecului, poezia fără de
moarte, fie că-i vorba de iubire, de natură, de revoltă, de
admirația de folclor sau de reflecția filozofică, iar
verbului românesc, criticile cele mai înflăcărate, mărturii
ale unei înalte și cuceritoare personalități.

• „Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții

omenești… cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne
adoarme… Ne trezim și murim cu ele”.
• Citat de Mihai Eminescu