Colegiul National Bilingv “George Cosbuc”

Proiect la tehnologia informatiei si a comunicatiilor

Mihai Eminescu

Cumpanici Bianca-Angela Prof. Coordonator

Clasa 11U1 Prof. Gherca Magda

AN SCOLAR 2022-2023
CUPRINS
1.Date biografice
2.Opera
3.Citate despre autor
4.Citate ale autorului
5.Recenzii
6.Bibliografie
 1. Date biografice

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850,

Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un
poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai
cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un
singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul
vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care
Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul,
Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Strămoșii paterni ai poetului se presupune că provin dintr-o familie
românească din Banatul ocupat de turci. Acolo la 1675 s-a născut un
copil care adult fiind a fost poreclit Iminul, fiul lui Iminul a fost Iovul lui
Iminul, născut la 1705, care a fost hirotonisit ca preot sub numele
sârbizat de Iovul Iminovici, în conformitate cu uzul limbii slavone al
cancelariei mitropoliei de la Carloviț.
Din cauza războiului ruso-austriaco-turc din 1735-1739, în urma căruia
Banatul și alte regiuni, abia cucerite de la turci în 1716-1718, reintrau
sub suzeranitate turcă, și în urma apelului episcopului Inocențiu Micu-
Klein către românii de pretutindeni de a se stabili la Blaj, preotul Iovul
Iminovici pleacă din Banat spre Blaj pe la 1738-1740, beneficiind de
libertăți cetățenești, lot agricol contra unei taxe, învățământ gratuit în
limba română pentru copii, condiționat fiind însă de a se mărturisi unit.
Iovul Iminovici a avut doi fii, Iosif, elev de 10 ani la 1755, și Petrea
Iminovici.
Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin
împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și
cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu
(Fiind băiet… sau O, rămâi).
Nu se cunoaște unde face primele două clase primare. Începând cu clasa
a III-a în 1858 a urmat școala primară National Hauptschule (Școala
primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este
clasificat al 15-lea dintre cei 72 de elevi. Frecventează aici și clasa a IV-
a în anul școlar 1859/1860. Are ca învățători pe Ioan Litviniuc și Ioan
Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu
experiență, învățătorii săi participă la viața culturală și întocmesc
manuale școlare. Termină școala primară cu rezultate bune la învățătură.
A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24
ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o
broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la
mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La
mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25
februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui
Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan îi publică poemul sub
numele de Eminescu, fără a-l întreba pe autor, nefiind mulțumit de
sufixul patronim slavon, ici, din numele acestuia. Eminescu acceptă noul
nume, fiind de acord că este mai potrivit. La revista „Familia” a trimis
12 poezii: De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina,
Speranța, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, La
Heliade, La o artistă, Amorul unei marmure, Junii corupți, Amicului F.
I., precum și articolul Repertoriul nostru teatral.
 2.Opera

Volumul „Poezii” este singurul care este publicat în timpul vieții

poetului. Restul operelor sale apar postum. Printre cele mai importante
opere ale scriitorului se numără:
Epigonii (1872), Făt-Frumos din lacrimă (1872), Călin (file din
poveste) (1873), Lacul, Dorința, Melancolie, Crăiasa din povești (1875),
Povestea codrului, Povestea teiului, Singurătate, Atât de fragedă,
Revedere, Despărțire, Departe sunt de tine (1878), Mai am un singur
dor” (1880), Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV (1881), Când
amintirile..., Pe lângă plopii fără soț, Și dacă... (1883), Sara pe deal
(1885), La steaua (1886), De ce nu-mi vii (1887)
 3.Citate despre autor

''Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie.

Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche... '' (Titu Maiorescu in
Jurnal 15 iunie 1889)
''Eminescu
poetul poeţilor
român get-beget'' (Costel Zagan in ''Fulger in doi timpi'', 14 iunie 2021)
Te urăsc cu puterea lui Eminescu de-a iubi. ( Ionel Teodoreanu, in ''Fata
din Zlataust'' )
''Eminescu a fost un artist atât de mare pe cât a fost poet.'' (George
Topîrceanu în ''Pe un volum de Eminescu'', proză)
 4. Citate ale autorului

1. “Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii

omeneşti… cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme…
Ne trezim şi murim cu ele.”

2. “Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face
viaţa suportabilă.”

3. “Maghiarul este un adversar comic.”

4. “Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul.”

5. “A exista înseamnă a suferi.”

6. “ Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.”

 5. Recenzii

"Într-un fel, Eminescu este Sfântul Preacurat al versului românesc."

(Tudor Arghezi)

T. Vianu subliniaza faptul ca M. Eminescu, ca si Leopardi si Vigny, se

refugiaza in natura si "aceasta nu ramane fara ecou la durerile lui".

"Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a
produs umanitatea. Avem convingerea cã dacã mai trãia, sãnãtos, încã
douãzeci de ani, el ar fi fost considerat, fãrã putintã de contestare, ca
unul din cei mai mari creatori de poezie din întreaga literaturã a lumii.
[...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult.
El este cel dintâi care a dat un stil sufletului românesc si cel dintâi român
în care s-a fãcut fuziunea cea mai serioasã a sufletului daco-roman cu
cultura occidentalã" (Garabet Ibrãileanu, Prefata la Mihai Eminescu -
Poezii. S. Ciornei, Bucuresti, 1971)

"Mintea lui Eminescu lucreazã cu ideea originilor lumii, a infinitului, a

creatiei, adicã cu cele mai înalte concepte fãurite de ratiunea omului.
Printre acestea, ideea eternitãtii stãpâneste mintea sa într-asemenea
mãsurã, încât una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este
considerarea lucrurilor în perspectiva eternitãtii. Este, în toatã poezia lui
Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe,
dintr-un punct de vedere care rusineazã orice îngustime a mintii, orice
egoism limitat. Marea superioritate intelectualã a poetului este una din
formale cele mai izbitoare ale manifestãrii lui si aceea care explicã
prestigiul atât de covârsitor al operei sale." (Tudor Vianu, Caiete critice.
E.S.P.L.A., Bucuresti, 1957)

"Cu Eminescu apare în literatura europeanã ultimul mare poet romantic,

pãstrând în existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor
romantici. Nãzuind necontenit spre un plan de viatã superior etic si
artistic, cãutând cu patos adevãrul si refuzând consecvent compromisul,
Eminescu s-a aflat în permanent conflict cu lumea vremii sale din
pricina noncomformismului, a sinceritãtii în faptele de viatã, si a
înãltimii de gândire, dublatã de o sete de cunoastere absolutã. " (Zoe
Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalente umanistice. Ed. Eminescu,
Bucuresti, 1973)
 6.Bibliografie

http://impresiipostlectorale.blogspot.com/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
https://liceunet.ro/mihai-eminescu
https://www.libertatea.ro/lifestyle/citate-mihai-eminescu-3376753
https://romanianliterature.tripod.com/ro/eminescucrit.html