- MEMBRII JUNIMII -

Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești - d. 15 iunie 1889,
București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă
drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la marile romantisme europene ale sec.
XVIII și XIX, poetul și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism târziu.
Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al
Partidului Conservator.[ A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la
Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite
Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.
1883 : începe o perioadă dramatică pe planul sănătăţii sale, marcată de internări în spital, urmate de reveniri
în viaţa publică şi de activitate literară, alternanţe ce se vor întîmpla pînă la prematura sa moarte.
1889 : în cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 a.m., moare în sanatoriul doctorului Şutu şi va fi înmormîntat,
două zile mai tîrziu la cimitirul Bellu din Bucureşti.
Poeziile sale cele mai cunoscute, care i-au adus faima şi titlul de cel mai mare poet român: Luceafărul,
Mortua Est, Scrisoarea a III-a, Epigonii, Lacul, Singurătate, O mamă, Adio, Înger si demon, Melancolie,
Dorinţa, Floare-albastră, Memento Mori, Strigoii, Odã (în metru antic), Mai am un singur dor, La steaua.

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul
Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru,
comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și
unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

In 1876-1877 Luca devine corector la ziarul "Unirea democratica", scoate ziarul “Naţiunea română”, în
decembrie începe să publice în “România liberă”. In revista "Ghimpele" Ion Luca Caragiale si-a facut
debutul sau literar unde colaboreaza cu versuri si proza pana in 1875. In luna februarie a anului 1878,fiind
solicitat de prietenul sau Eminescu,Ion incepe sa lucreze pentru ziarul "Timpul",unde s-a facut un trio la care
a mai participat si Ioan Slavici.

I.L. Caragiale și „Junimea”

De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii.
Prima lui comedie apare in anul 1879 care se numeste "O noapte furtunoasa",prin aceasta comedie Caragiale
incepe seria capodoperelor sale.Urmatorul an scrie “Conu Leonida faţă cu reacţiunea”.pe urma,in 1884,apare
pentru prima data piesa "O scrisoare pierduta".In 1885 castiga concursul Teatrului National cu piesa "D-ale
carnavalului".Ultima piesa este o drama care se numeste "Napasta" si care a fost inspirata din lumea satului.
Din anul 1890 caragiale se axeaza pe genul satiric scurt prin care realizeaza faimoasele sale "Momente" si
cateva nuvele “Cănuţă om sucit”, “Abu-Hassan”,"Doua Loturi".In 1893 publica "Schitele".
.In 1905 se stabileste definitiv la Berlin.
Moare subit in zorii zilei de 22 iunie . In toamna aceluiasi an trupul sau a fost deshumat din cimitirul berlinez
si adus in tara, unde a fost reinhumat la cimitirul Belu din Bucuresti, alaturi de M. Eminescu si G. Cosbuc.
Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui Caragiale :” Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus...
incet sa nu-l desteptam... desprins din unda divina, “oprit o clipa intre noi, geniu reversibil”.
 Ion Creanga

Data nasterii lui Creangă este incertă. El însusi afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie
1837.
A fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice
Amintiri din copilărie.
În 1864, Creangă intră la scoala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu
Maiorescu.
in 1875 l-a cunoscut pe Mihai Eminescu (pe atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui) cu care se imprieteneste si
prin intermediul caruia a luat contact cu Societatea Junimea.

Societatea Junimea.

Prezent la "Junimea", citeste Soacra cu trei nurori, publicata in Convorbiri literare (octombrie 1875).
Celelalte scrieri (aparute in Convorbiri literare):

• Capra cu trei iezi - decembrie 1875

• Punguta cu doi bani - ianuarie 1876
• Danila Prepeleac - martie 1876
• Povestea porcului - iunie 1876
• Mos Nechifor Cotcariul - ianuarie 1877
• Povestea lui Stan Patitul - aprilie 1877
• Povestea lui Harap Alb - august 1877
• Fata babei si fata mosneagului - septembrie 1877
• Ivan Turbinca - aprilie 1878
• Povestea unui om lenes - octombrie 1878

Basmele: În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit. A doua categorie de lucrări a lui
Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte mai
adesea din istoria noastră contemporană
Amintiri din copilărie- 1892
Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan,
- scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și
sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui
Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.
n 1889, in noaptea de Anul Nou, Ion Creanga se stinge la Iasi, fiind inmormantat in cimitirul "Eternitatea". A
murit in urma unui atac de epilepsie in noaptea de ajun a anului 1889.
 Vasile Alecsandri

S-a nascut la 21 iulie 1821, Bacău si a decedat la 22 august 1890, Mircești, județul Iași. A fost un poet,
dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei
Române, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a
Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni, , a fost trimis la studii la Paris, unde și-a dat
bacalaureatul în anul 1835. În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi a luat
conducerea teatrului din Iași și și-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante
succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al
activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în
principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. rima sa scriere publicata- Buchetiera de
la Florenta(1840, Dacia literara)- a fost scrisa la indemnul lui Mihail Kogalniceanu si isi datoreste aparitia
intimplarilor din timpul acestei calatorii. Alaturi de "Buchetiera de la Florenta" in 1841 Vasile Alecsandri
publica in revista "Spicuitorul moldo-roman" a lui G.Asachi poeziile "Catre d. De Lamartin(Oda unui tinar
moldovean)", "Cazacul" si "Fiica cea tinara". La 11 noiembrie 1840 vede lumina tiparului prima sa opera
dramatica- "Farmazonul din Hirlau".
participat activ la actiunile revolutionare din anul 1848. Atunci apare si renumita sa poezie "Desteptarea
Romaniei".
Alecsandri și Junimea

În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul
1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română.
1878. Titu Maiorescu publică în Convorbiri literare studiul Direcția nouă în poezia și proza românească.
Alecsandri începe să publice pasteluri în 1868, în diverse numere ale Convorbirilor literare.
Vasile Alecsandri s-a stins din viață la 22 august 1890, după o lungă suferință, fiind înmormântat cu toate
onorurile la conacul său de la Mircești.

A.D Xenopol

Alexandru D. Xenopol, personalitate proeminentă a culturii româneşti, s-a născut la 24 martie 1847 în Iaşi.
A fost un academician, economist, filosof, istoric, pedagog, sociolog și scriitor român. Alexandru D.
Xenopol este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, filozof al istoriei de talie mondială, cel mai
mare istoric român, după Nicolae Iorga. Alexandru Dimitrie Xenopol avea părinți de origine anglo-saxonă.
Ca urmare, a devenit doctor în drept la Berlin, apoi doctor în filozofie la Giessen, în acelaşi an, 1871, fiind
puternic influenţat de savanţii germani. Pentru istoriografia românească, Alexandru D. Xenopol este un
adevărat corifeu al modernismului, plasat, ca temporalitate, între Independenţă şi Marea Unire. În lucrările
sale a analizat, pe baza unei ample documentări, tradiţionalitatea autohtonilor în contextul antichităţilor
europene, apoi structurile medievale, evenimentele de seamă din secolele XVIII-XIX, toate acestea
regăsindu-se în opera sa fundamentală. Încă din anii de început ai activităţii ştiinţifice, Alexandru D.
Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare.
Dintre acestea se impune scrierea Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinţei românilor din Dacia Traiană,
apărută în 1884 (300 de pagini). Pe aceeaşi temă a publicat la Paris, în 1885, lucrarea O enigmă istorică.
Românii în Evul Mediu. Sunt demonstraţii veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a
autohtoniei şi continuităţii românilor în spaţiul nostru tradiţional, carpato-dunărean.
În perioada 1888-1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iaşi opera fundamentală: Istoria Românilor din
Dacia Traiană, având şase volume si totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată,
analitică şi complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiţionale, începând tratarea problematicii
din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859.
1920 - La 27 februarie -- Moare Alexandru D. Xenopol, extraordinar om de cultură român al sfârșitului
secolului al XIX-lea și al începutului secolului XX. * Prin întreaga sa activitate creatoare ca autor, eseist,
filosof al istoriei, istoric, pedagog, sociolog și scriitor, Alexandru Xenopol evidențiază cu pregnanță rolul
său cel mai meritoriu în cultura română, prin faptul că a fost primul intelectual român de orientare
universală .

Ioan Slavici
Ioan Slavici s-a nascut la 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad si a decedat la 17 august 1925 la Crucea
de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Debutează în Convorbiri
literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice Sociale
Literare România Jună și organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studențimii române din țară și din
străinătate. La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției
Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista
Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor. Premiul
Academiei Române (1903).
Slavici și-a exprimat păreri antisemite, spunând în lucrarea sa Soll și Haben—Chestiunea Ovreilor din
România că evreii sunt o boală, și că ar trebui aruncați în Dunăre.
Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt:
Nuvele
* Popa Tanda;
* Scormon;
* Gura satului;
* Budulea Taichii;
* Moara cu noroc (1881);
Romane
* Mara (1870);
* Din 2 lumi (1920);
* Cel din urmă armaș (1923);
Povești
* Zâna Zorilor (1908);
* Ileana cea șireată (1908);
* Doi feți cu stea în frunte (1908);
Drame istorice
* Bogdan Vodă;
* Gaspar Graziani.